În fiecare croazieră găseşti ceva spectaculos. Pe lângă ideea de vacanţă de genul hop on – hop off (te dai jos şi vezi un port sau o ţară, te urci pe navă până a doua zi, când vasul acostează în alt port din altă ţară), călătoria în sine este total diferită, de la cum arată fiecare vas în parte, la ce traseu face nava, la tipul de bucătărie pe care îl are, la obiceiurile locului în care ajungi. În general, două croaziere nu pot fi la fel.
După ce am fost o săptămână cu un vas de la Costa pe Marea Mediterană, după o a doua călătorie, de 9 zile, prin Peninsula Iberică pe o navă americană de la Carnival, în februarie 2023 am urcat la bordul giganticului MSC World Europa, pentru un traseu de 7 zile prin Golful Persic. Ce a caracterizat vacanţa aceasta faţă de celelalte a fost opulenţa. Opulenţă nu atât pe vas (deşi vasul este cel mai mare şi mai nou al companiei şi vă daţi seama că are la bordul său tot ce poate fi mai modern în materie de croaziere), cât mai ales palatele aurite ale şeicilor din Golf, hotelurile de la 5 stele-n sus şi clădirile zgârie-nori din locurile pe care acum 60 de ani era numai deşert.
Dacă vă doriţi să vedeţi opulenţă cum n-aţi mai văzut în toată viaţa voastră, mergeţi – în croazieră sau clasic – prin Dubai, Abu Dhabi ori Qatar. Aşa veţi stabili un termen de comparaţie pentru tot ce va urma asemănător.
Iarna în Emirate, pentru că vara pot fi 45-50 de grade celsius
Croazierele prin Golf se fac iarna, când acolo sunt temperaturi rezonabile de ,,numai” 30 de grade celsius. Pe timp de vară, noi, unii europeni, nu cred că suntem făcuţi pentru clima de acolo. O ghidă pe care am avut-o în Dubai ne-a spus că uneori vara pot fi temperaturi de 45, chiar şi 50 de grade. În Emirate, mai spunea ea, plouă natural o dată, de două ori pe an, iar atunci este sărbătoare. Stau toţi în ploaie şi se bucură precum copiii. În schimb, au ploaie artificială ca să mai îndulcească puţin din gradele multe care se adună în termometre.
În ţările din Golf (Oman, Emiratele Arabe Unite, Qatar, Bahrein, Arabia Saudită, Kuwait, Iran) trebuie să aveţi grijă la îmbrăcăminte pe care o luaţi cu voi de acasă, pentru că aceste state musulmane pot avea restricţii vestimentare mai ales pentru femei, atât în general, cât în special la unele obiective turistice. În aceeaşi măsură, trebuie să luaţi haine subţiri, din materiale răcoroase, în culori care nu atag soarele.
De exemplu, am primit, în timp ce ne aflam pe navă, recomandări vestimentare pentru Arabia Saudită, aşa că am avut grijă să nu cobor cu umerii goi sau în fustă scurtă. La bărbaţi nu se prea ţine cont, ci se recomandă în general doar ţinută decentă, adică să nu se nimerească în faţa unei moschei în pantaloni scurţi şi să intre aşa.
Restricţii şi mai mari ca femeie am avut la Marea Moschee din Abu Dhabi, căriea i-am dedicat mai jos un capitol separat.
Ţările prin care am fost şi cu ce am circulat pe acolo
Traseul croazierei mele a început în Abu Dhabi, până unde am ajuns cu o cursă directă de la Wizz, după 5 ore de zbor. Am ajuns noaptea târziu, iar îmbarcarea se face de regulă în prima parte a zilei, aşa că am luat o noapte de cazare la un hotel oarecare.
Şi hotelurile simple, de 3 stele, au piscină acolo. Al nostru se numea Oryx, a costat 310 lei pe noapte, fără mic dejun, cu piscină pe acoperiş. Camerele erau mari, mobila puţin mai veche, iar de la ultimul etaj vedeam golful cu marea lui albastră.
Un taxi ne-a dus de acolo la terminalul de îmbarcare. Toată lumea circulă cu taxi-urile în statele acestea, pentru că distanţele sunt mari, iar preţul combustiblului este destul de scăzut (sub 3 lei/litru). În general, firma de taxi este a statului, iar alte companii private sunt lăsate pe piaţă să funcţioneze numai dacă respectă regulile statului.
În Dubai, de exemplu, compania guvernamentală de taxi avea 5.000 de maşini şi 8.000 de şoferi. Mai erau două firme private, dar care aveau aceleaşi tarife. Cea mai mică dintre ele avea 1.500 de maşni. Situaţia era similară şi în Abu Dhabi.
Nava a urmat următorul traseu: insula Sir Bani Yas, o zi pe mare, Arabia Saudită, Qatar, două zile în Dubai şi apoi revenire în Abu Dhabi.
În Abu Dhabi am mai stat apoi două nopţi la hotelul Ramada de pe Corniche, cu 470 de lei/noapte, cu mic dejun, cameră de 2 persoane, piscină pe acoperiş. Am avut vedere spre mare, de le etajul 9.
Pe insula Sir Bani Yas nu a fost nevoie de niciun mijloc de transport, ne-am dat jos de pe navă şi ne-am dus la plajă.
Pentru Arabia Saudită, compania de croaziere ne-a pus la dispoziţie un autobuz gratis, care ne-a dus până în oraşul Al Khobar.
Pentru Qatar am avut autobuz de la companie, care a costat 9 euro dus-întors, de la navă până într-o piaţă centrală, apoi am negociat cu un şofer privat care ne-a plimbat aproape două ore, 50 de euro, 4 persoane.
Pentru Dubai, într-o zi am luat un tur al oraşului pe care l-am plătit unei agenţii de acolo cu 37 de dolari/persoană, iar în altă zi am avut autobuz gratuit de la companie.
În ultimele două zile pe care le-am petrecut în Abu Dhabi am mers exclusiv cu taxi-ul. Prin aceste ţări distanţele sunt tare mari, fără maşini, autobuz sau metrou nu ajungi nicăieri. Orice obiectiv turistic este la 10-20 kilometri depărtare.
Există metrou în Dubai şi Qatar (deşi nu le-ar trebui, la cât petrol au în ţară), mai există un tren suspendat fără mecanic în Dubai care merge până pe insula în formă de palmier, iar în Abu Dhabi nu sunt decât autobuze. Am văzut că toate staţiile de autobuz au aer condiţionat. Sunt nişte încăperi de sticlă închise, în care veţi găsi o temperatură cu multe grade mai joasă faţă de cea de afară.
Cum am rezervat croaziera
În industria croazierelor se practică prea puţin conceptul de last-minute. Navele ştiu cu luni bune înainte de a ieşi în larg pe ruta respectivă dacă au pasageri sau nu.
Eu am rezervat croaziera din februarie 2023 prin august 2022, pentru că ştiam că este bătaie pe nava aceasta. A fost lansată la apă prin noiembre 2022 şi în primă fază a fost hotel plutitor în Doha, pentru Campionatul Mondial de Fotbal din Qatar. Adică, nava a stat ancorată în port şi oamenii s-au cazat ca la hotel, în perioada Campionatului. Apoi, în decembrie 2022 a început să facă trasee de o săptămână, prin Golful Persic.
Preţul unei cabine cu balcon interior (balcon ce oferea vedere înspre promenada navei, nu înspre apă) era de 1.300 dolari/2 persoane, all-inclusiv. Cabina interioară, cea fără hublou sau balcon, costa 1.000 de euro. Un alt avantaj pentru croazierele luate cu mult timp înainte este preţul mic. Dacă aştepţi prea mult, fie te alegi cu preţuri mai mari, fie nu mai găseşti tipul de cabină dorit, căci mai rămân nevândute doar cele scumpe, cum ar fi apartamentele.
În realitate, nu am plătit nici cei 1.300 de dolari, cât costa cabina noastră, pentru că de doi ani fac parte dintr-un club de croaziere. Constat că mai toţi românii care merg în croaziere (desigur, sunt şi excepţii) o fac în calitate de membri ai acestui club. Orizontul pentru croaziere s-a deschis cam de când a intrat în România acest club, adică acum vreo 4-5 ani. Apetitul naţiei noastre pentru acest gen de vacanţă nu era prea ridicat, având în vedere că avem preconcepţii despre croaziere şi avem şi ieşire la o mare pe care nu se prea înghesuie navele de croazieră. Eu însămi mărturisesc că am avut prejudecăţi.
Cei care fac parte din club au trei opţiuni pentu a rezerva croaziere: cu 25% discount, cu 50% discount, iar în cazuri fericite pot lua croaziere gratuite. Cert este că nimeni nu plăteşte biletul întreg. Vă invit pe grupul meu de Facebook, care se numeşte ,,Plec în vacanţă” (click), pentru a mai citi despre cum funcţionează clubul.
Fix în săptămâna în care m-am aflat pe navă, s-au mai aflat în aceeaşi croazieră peste 100 de români, cei mai mulţi fiind membri ai acestui club. Am cunoscut şi trei români angajaţi pe MSC Wolrd Europa, iar unul dintre ei mi-a spus că a văzut listele cu pasageri şi că erau peste 100 de conaţionali.
Cum arată nava MSC World Europa
Vasul acesta este cel mai nou și mai avansat din toată flota vaselor de croazieră de la MSC. Are 22 de punți, peste 2.600 de cabine și folosește un combustibil prietenos cu mediul care nu are emisii nocive în apă și atmosferă – gaz natural lichefiat.
Are un sistem de purificare a apei, înainte de a o deversa în mare sau în ocean, și un alt sistem care reduce zgomotul în apă pentru a proteja fauna marina.
Partea din spate a navei (pupa) este despicată în forma literei Y, astfel că printre cele două rânduri de construcții apare o promenadă lungă de peste 100 de metri. Până acum toate vasele de la MSC erau construite dintr-un singur trunchi. Noi am rezervat, v-am spus, o cabină cu balcon care avea vedere înspre această promenadă, adică vedeam ce se întâmpla în interiorul vasului.
Pe navă sunt vreo 13 restaurante, dintre care 2 sunt de tip buffet, unde te servești singur cu ce dorești. Din proprie experiență, știu că cele de tip bufet sunt cele mai căutate pe timpul zilei în croaziere. Seara, toată lumea merge la restaurant, de regulă îmbrăcată elegant, unde așteaptă să fie servită.
Nava are 6 piscine, atât afară, cât și acoperite, precum și un parc acvatic cu 4 tobogane, spre deliciul copiilor.
Ceea ce este complet nou este un tobogan fără apă (se numește tobogan uscat), făcut din oțel, pe care oamenii cu adrenalină se pot da pe o distanță de 11 punți. Adică, intri în el la puntea 20 și cobori la puntea 8. Ştiam de acasă de el şi am zis că nu mă dau nici în ruptul capului. Dar m-am răzgândit acolo şi am făcut-o. Intri într-o husă până la brâu şi husa aceea alunecă pe oţel. La un moment dat, prinde viteză şi eu chiar m-am speriat. Am ţinut într-o mână telefonul şi am filmat întreaga aventură a coborârii. A doua oară nu m-aş mai da.
Cele peste 2.600 de cabine ale vaporului sunt de 19 feluri (imaginați-vă un hotel care are atâtea camere).
Prima oprire: insula Sir Bani Yas
Insula se află la 170 de km de Abu Dhabi și este una dintre cele 200 de insule care aparțin de acest emirat.
Este o adevărate rezervație naturală în care trăiesc în habitatul lor în jur de 17.000 de animale sălbatice: gazelă, girafă, ghepard, oryx, hienă, țestoasă, strut, delfin, păsări sălbatice etc. Aici se poate face safari printre animalele sălbatice cu mașini 4X4. Rezervația cu animale are 87 de km pătrați (este jumătate din insulă)și a fost înființată de către șeicul Zayed, fostul conducător din Abu Dhabi. El a dat o lege prin care a interzis orice formă de vânătoare pe insulă și a dispus să fie plantați mii de copaci. În timp, animalele pe cale de dispariție aduse aici au început să se înmulțească natural.
Pe insulă se găsesc rămășițele singurei mânăstiri creștine care a fost vreodată construită în această parte a lumii, care datează de 1.400 de ani.
Pe această insulă pe vremuri locuiau triburi arabe care se ocupau cu colectarea perlelor.
Tot ce înseamnă energie pe insulă este produs prin eoliene și panouri solare.
Cazarea pe insulă este foarte scumpă. Am făcut o simulare pe Booking și m-am îngrozit; pentru o singură noapte cazarea ajunge undeva la 1.000 de dolari. Dacă nu ești oaspetele hotelurilor de pe insulă sau nu ajungi acolo într-o croazieră, nu ai cum să vezi insula. Hotelurile sunt toate dintr-un singur lanț, unicul lanț acceptat să ofere cazare aici. Există un aeroport pe insulă, pentru turiștii care își permit să se cazeze aici.
Insula nu este deschisă vizitatorilor de mulți ani.
Compania de croaziere are un întreg arsenal pe insulă. La fața locului se pregătesc grătare care sunt gratis pentru pasageri. Te poți duce în safari să vezi animale, poți lua un caiac, poți juca volei. Plajele sunt de toate felurile, de la cele pentru familiile cu copii, la cele cu liniște maximă sau, din contră, cu distracție.
Pe cuvânt că nu ajungeam în viața mea aici, dacă nu era croaziera aceasta. Nici nu știam de insulă. Nici în croazieră nu ajungeam, dacă nu știam de clubul de vacanțe InCruises.
Cât timp ne-am aflat pe insulă am avut parte şi de o supriză plăcută: am primit viza pentru Arabia Saudită.
Arabia Saudită, ţara în care am avut emoţii că nu intrăm
Ziua cu Arabia Saudită a fost cu adevărat o aventură. Am reuşit să ajungem în această țară care până acum câțiva ani a fost închisă total din punct de vedere turistic și nu putea fi vizitată.
Ca să intri în țară ai nevoie de viză. Am aplicat on-line pentru viză turistică (viză de tranzit, pentru că era doar o oprire de o zi din croaziera noastră prin Golful Persic) și am așteptat… și am așteptat… și nimic. Am făcut asta cu vreo 3 săptămâni înainte să plecăm în croazieră.
Mai aveam puţine ore până la coborârea de pe navă, când ne-am luat gândul de la viză. Dar pe ultima sută de metri ne-a venit răspunsul cel mult așteptat.
Așa că, dis de dimineață, eram cu pașaportul într-o mână la terminalul de croaziere și cu viza în cealaltă.
Saudiții ne-au verificat temeinic, până ne-au pus ștampila pe pașaport, în portul Dammam, apoi ne-au urat un ,,Salam alecum”.
Compania de croaziere ne-a pus la dispoziţie un shuttle bus, care ne-a dus până în Al Khobar, un oraş apropiat de port şi puţin mai occidentalizat.
Arabia Saudită stă pe un munte de petrol, iar asta se vede în noile construcții. Încep și ei să aibă tot mai multe clădiri de tip zgârie-nori în țara deșertică în care au plantat palmieri, tone de flori și au adus gazon, că altminteri era numai nisip.
În Al Khobar am mers pe o promenadă lungă, în paralel cu Marea Arabiei, unde în ziua aceea se afla tot orașul la picnic, căci am nimerit ziua lor națională, o zi nelucrătoare, despre care am primit informații în avans pe navă.
Afară erau 26 de grade, de regulă sunt mai multe, dar, chiar şi aşa, era foarte cald pentru femeile îmbrăcate din cap până în picioare în veşmintele tradiționale negre, care își însoțeau copiii la iarbă verde sau mergeau la moschee la rugăciune.
Deși am purtat îmbrăcăminte decentă (o rochie destul de lungă, cu mâneci lungi și umeri acoperiți), tot cred că am părut suspectă pentru acele femei. Ele au un alt stil de viață, mult mai puține drepturi (de exemplu au primit dreptul de a conduce destul de recent), iar libertatea occidentalilor li se poate părea mai degrabă libertinaj.
Deși populația se poartă în continuare în mod tradițional, am văzut totuși turiști care nu au respectat cerințele țării în ce privește de pildă îmbrăcămintea, dar au fost tratați bine.
În continuare, însă, în țară alcoolul este interzis, iar drogurile se pedepsesc cu moartea.
Arabia este țara moscheilor Mecca și Medina, prima fiind cel mai important loc de rugăciune pentru musulmanii din lumea întreagă. Aici tradițiile religioase vor fi întotdeauna puternice.
Am băut un cocktail de fructe, care costa 18 lei, pentru care am putut să plătesc cu cardul Revolut. Apoi am mers la un supermarket, unde de asemenea am putut achita cu cardul.
Am aruncat un ochi și la benzina lor – cam 3 lei/litru.
Viza de tranzit pentru această țară a costat în jur de 120 de lei şi este compusă din trei taxe distincte, pe care le-am plătit on-line. Pentru viză, intraţi aici: https://visa.mofa.gov.sa/
Alt tip de viză pentru Arabia Saudită, care nu este de tranzit, pentru cei care ajung acolo cu avionul, nu cu nava, costă alt preţ.
Qatar-ul m-a fascinat
Qatarul este o peninsulă, un intrând în Golful Persic, înconjurat de apă pe trei laturi.
În capitala Doha trăiește 80% din populația statului. Orașul acesta este ridicat la propriu de pe nisip și ajunge până la cer cu ultimii săi zgârie-nori.
Combustibilul este atât de ieftin în Qatar, încât, dacă țara aceasta nu ar fi găzduit în 2023 Campionatul Mondial de Fotbal, nu ar fi avut probabil nevoie niciodată de metrou. Locuitorii își permit să circule cu mașina proprie sau cu taxiul.
Centrul orașului unde ajung toți turiștii se numește Souq Waqif. Pe vremuri, beduinii aduceau aici capre, oi și lână, pentru a le vinde pe piață. Acolo am ajuns şi noi de pe navă în primă fază. Ne-am plimbat prin bazar, am negociat parfumuri arăbeşti şi apoi am plătit un şofer localnic să ne plimbe prin tot oraşul. Totul se negociază, inclusiv plata omului care ne-a fost ghid.
Şoferul ne-a dus pe unde a considerat el că trebuie să ajungă un turist strain, căci noi nu am fi ştiut de locurile acelea. Mi-a plăcut tare mult în Qatar şi printre locurile cele mai fumoase se numără insula The Pearl, o insulă artificială de vreo 30 de kilometri pătrați cunoscută ca insula miliardarilor. În acest complex unic în lume se mută doar oamenii înstăriți, aceia care au yahturi în fața caselor.
Pe această insulă, qatarezii au construit ce au vrut ei. Au inclusiv mica lor Veneție cu canale navigabile și cu o copie perfectă a podului Rialto.
Numele proiectului, The Pearl, vine de la activitatea de bază a qatarezilor din zona aceasta, respectiv căutatul perlelor. Designul rotund al insulei amintește, de asemenea, tot de forma unei perle.
Qatarul rivalizează cu Dubaiul la această construcție. Din rezervele de petrol ale Qatarului s-au cheltuit până acum pe insula artificială 20 de miliarde de dolari.
A fost primul loc din Qatar unde străinii au primit dreptul de a cumpăra proprietăți, iar azi întâlnești în The Pearl un Babilon perfect, cu 40.000 de oameni de toate naționalitățile.
Am căutat cât ar costa să cumperi aici un apartament cu 2 dormitoare. În jur de 3 milioane de lei (adică peste 30 de miliarde de lei vechi). Apartamentele au în jur de 180 mp, piscină, sală de sport, pază etc.
The Pearl este împărțită în 12 zone, diferite din punct de vedere arhitectural, fiecare având o altă temă mediteraneeană sau europeană.
Se poate ajunge pe insulă cu transportul public sau cu taxiul.
Două zile în Dubai
Dubai-ului i-au fost dedicate două zile din croazieră, în sensul că în noaptea dintre ele nava nu a mai plecat din port, iar pe navă pasagerii se puteau întoarce la orice oră, chiar şi în puterea nopţii, cât să doarmă sau să mănânce.
În prima zi am plătit o agenţie locală pentru un tur al emiratului şi am fost luaţi de la navă (ne-am nimerit un grup mai mare de români) cu un autocar cu aer condiţionat şi cu apă la discreţie. Nu e de râs cu apa, la ce temperaturi sunt pe acolo.
Am avut opriri în toate locurile emblematice din Dubai şi nu voi insista mult asupra lor, că abundă internetul de ele.
Una dintre opriri a fost la unul dintre cele mai scumpe hoteluri din lume, Burj Al Arab, un hotel de 7 stele care stă pe propria lui insulă în mare. Deși nu mai este cea mai înaltă clădire din Dubai, depășește totuși Turnul Eiffel ca înălțime, iar pentru serviciile sale este catalogat la 7 stele. Oaspeții hotelului sunt duși acolo fie cu mașini Rolls Royce, fie cu elicopterul. Noi am ajuns în apropierea lui cu autocarul.
Dubaiul este mai mic ca Abu Dhabi, dar este cel mai opulent dintre Emirate. Am urcat în cunoscutul Burj Khalifa, am văzut fântânile cântătoare de la lângă turn, am intrat în Dubai Mall cu al său patinoar şi cu restaurantul lui Jamie Oliver, am văzut în trecere Museum of the Future, am ajuns într-o zonă tradiţională a Dubai-iului în care am văzut cum arătau casele din nisip pe vremuri, am văzut una dintre reşedinţele şeicului, am ajuns în insula în formă de palmier numită The Palm Jumeirah, am văzut trenuri fără mecanic, am fost într-un bazar autentic etc.
În prezent, doar 1% din economia Dubai-ului mai vine din petrol, 99% vine din turism.
Nu poţi deveni niciodată cetăţean al Emiratelor Arabe Unite (U.A.E.)
Două emirate sunt cunoscute: Dubai şi Abu Dhabi. De celelalte 5 nu a auzit nimeni, deşi încep să aibă şi ele construcţii grandioase. Ele se numesc Sharjah, Ajman, Umm Al-Qaiwain, Ras Al-Khaimah și Fujairah.
Țara este o federație a celor 7 emirate și fiecare emirat are propriul lui șeic. Șeicul din Abu Dhabi este șeful federației, iar cel din Dubai este primul ministru.
Ghida noastră din Dubai ne-a explicat că, indiferent câţi ani locuieşti în orice emirat al acestui stat sau câte proprietăţi ai, nu poţi deveni cetăţean al Emiratelor Arabe Unite. Privilegiul acesta îl au doar cei născuţi acolo din părinţi cetăţeni.
În prezent, 15-20% din populaţie are cetăţenie, restul sunt expaţi, iar cei mai mulţi dintre expaţi sunt indieni.
Expaţii sunt cei care au ridicat Dubai-ul şi Abu Dhabi-ul din nisip. Ei primesc un salariu întreg pe lună, fără să dea nimic statului cu titlu de impozit, constribuţii de şomaj, de sănătate, de pensie (ceea ce la noi în România se ridică la 45% din venitul brut). Dar, în momentul în care se pensionează, nu primesc niciun venit.
Dacă faci investiţii de milioane de euro în U.A.E. şi ajuţi economia statului, primeşti cel mult o viză de aur valabilă 10 ani (Golden Visa).
Abu Dhabi, capitala Emiratelor
Abu Dhabi este capitala Emiratelor Arabe Unite, are peste 200 de insule și este unul dintre cele mai bogate orașe ale lumii. Numele său tradus în limba română înseamnă ,,tatăl gazelei”. O legendă spune că și-a luat acest nume de la un vânător care a fugit după o gazelă până aici. Pe locurile acesta a descoperit apă dulce și a întemeiat o așezare.
Are o promenadă de 8 km de-a lungul unor plaje late cu nisip fin, care se numește Corniche. Cele mai bune cazări din Abu Dhabi le găsiți la hotelurile de pe această promenadă.
Cazarea în Abu Dhabi nu este deloc scumpă, se găsesc hoteluri începând de la prețuri de 300 de lei/noapte, uneori mai ieftine decât în România și incomparabil mai bune, mai frumoase și mai noi decât în țara noastră. Noi ne-am luat cazare la două hoteluri, ambele fiind apropiate de promenada Corniche.
9% din rezervele de petrol ale lumii se află în acest emirat. Abu Dhabi este cel mai bogat din cele 7 emirate.
Pe vremuri, aici era doar un sat pescăresc. S-a dezvoltat atât de mult, încât se estimează că în 2030 populația orașului ajunge la 3 milioane de locuitori.
Autoritățile au estimat că rezervele de petrol mai pot fi exploatate încă 100 de ani de acum încolo. Probabil că, atunci când se termină petrolul, emiratul va trăi exclusiv din turism. Până să descopere petrolul, arabii care locuiau aici trăiau din creșterea cămilelor, din plantațiile de curmali, din pescuit și din colectarea perlelor din golf. Când trăiau astfel, locuiau în colibe construite din frunze de palmier. Pe locul lor au apărut zgârie-nori.
În 1958 s-a descoperit pentru prima dată petrol în Abu Dhabi, iar în 1961 arabii au făcut aici primele șosele asfaltate.
Până prin anii ’70 emiratul a fost protectorat britanic, la fel ca celelalte emirate. Probabil britanicii mai zăboveau pe aici dacă ar fi intuit explozia de după descoperirea petrolului.
Înainte de a se descoperi petrolul, cele 7 emirate erau state mici de sine stătătoare. Şeicul Zayed de atunci din Abu Dhabi a avut ideea unificării lor într-un singur stat, ca să nu poată fi cucerite de cei care râvneau la petrolul lor. Şeicul a murit în 2004, i-a urmat la tron fiul lui, care a decedat între timp şi el, ia acum conducătorul federaţiei este nepotul şeciului.
Marea moschee din Abu Dhabi
Unul dintre obiectivele din Abu Dhabi despre care ştiam de acasă că vrem să mergem este Marea Moschee din acest emirat.
Moscheea Seikh Zayed este printre primele ca mărime din lume, după cele din țara vecină, Arabia Saudită, respectiv Mecca și Medina.
Fostul șeic din Abu Dhabi, al cărui nume îl poartă moscheea, a avut ideea construirii ei și și-a dorit să facă în Abu Dhabi cea mai mare moschee din toată federația celor 7 emirate.
Construcția a durat vreo 10 ani, a fost terminată în 2007, dar șeicul murise între timp, în 2004, și nu și-a mai văzut visul împlinit.
Prima ceremonie care s-a făcut în această moschee a fost chiar cea a înmormântării șeicului, iar locul său de veci este în moschee. Am mers să îl vedem şi am constatat că suntem singurii pe acolo. Probabil mulţi nu cunosc acest amănunt. Mormântul este simplu, este înconjurat de o construcţie, dar este sub cerul liber.
Intrarea la moschee este liberă, nu se plătește niciun bilet, dar regulamentul referitor la îmbrăcămintea turiștilor este strict.
Bărbaţii trebuie să se îmbrace decent, adică fără pantaloni scurţi de exemplu, iar femeile…. of, femeile trebuie să respecte o întreagă tradiţie musulmană privitoare la vestimentaţie. A trebuit să îmi cumpăr o abaya (care îţi acoperă întregul trup, de la cap până la picioare), despre care ştiam de dinainte, aşa că apucasem să mi-o iau din Dubai, unde fusesm în ziua precedentă. Se poate cumpăra şi de la faţa locului, pentru că sub moschee este un mall. De altfel, din mall se intră în moschee.
Abaya nu se închidea cu capse până jos, ci se opreau undeva pe la genunchi, aşa că m-au trimis la o doamnă să-mi prindă cu ace până jos acea îmbrăcăminte. Pe cap am purtat o eşarfă, din acelaşi set cu abaya.
În interior am făcut poze ţinudu-ne de gât. Un agent de securitate ne-a pus să le ştergem că nu sunt potrivite. Apoi, am încercat să fac un video în care gesticulam şi arătam spre moschee. Acelaşi agent m-a făcut să îl şterg pentru că lângă moschee nu se fac gesturi cu mâna. Apoi am încercat un al doilea video în care vorbeam în timp ce ţineam mâine împreunate pe lângă corp. Acelaşi individ m-a pus din nou să-l şterg pentru că am vorbit într-o limbă pe care el nu o înţelege şi este posibil să fi zis ceva rău.
În rest, moscheea este superbă şi a stabilit mai multe recorduri, începând de la mărimea covorului din camera de rugăciune și până la candelabrele cu aur de 24 de karate și cristale Swarovski.
Culoarea predominantă este albul (dat de marmură), simbolul păcii și al purității.
Nu mai puțin de 10 piscine înconjoară moscheea și au fost făcute pentru ca în ele să se oglindească fațetele și coloanele acesteia.
Cum este Taj Mahal-ul pentru India, așa este considerată și Moscheea Seikh Zayed pentru Abu Dhabi.
Capacitatea acestei moschei este de 40.000 de oameni.
Emirates Palace
Despre Emirates Palace ar trebui să scriu cu galben, ca să fie asemănător cumva cu aurul şi culoarea lui, care predomină în întregul hotel. Că-i aurit, nu este atât de inedit, dar modul în care arată, oaspeţii pe care îi are, serviciile pe care le oferă… toate te duc cu gândul că hotelul acesta este numai pentru câţiva norocoşi.
Hotelul este construit din marmură, aur şi cristal. Din 2005 a fost dat în folosinţă şi pragul i-a fost călcat numai de vedete de la Hollywood şi de prinţi. Nu de alte, dar altcinneva nici nu-şi permite să se cazeze pe acolo.
Ara propria sa parcare subterană pentru 2.500 de maşini, are propriul heliport şi port pentru yachturi.
Pe lângă hotel de lux, Emirates Palace este şi casa de oaspeti oficială a familiei regale din Abu Dhabi, familie care deţine aici în mod exclusiv câteva apartamente.
Se poate vizita acest palat, că hotel nu-mi vine să-i zic, însă numai după ce paza verifică ţinuta oaspeţilor. Noi am ajuns acolo cu un taxi. Agentul de la pază s-a uitat în taxi şi a văzut că unul dintre băieţi are pantaloni scurţi. Numai după ce acesta s-a schimbat, am putut intra în curtea palatului. Curtea cu grădina ei superbă şi cu fântâni arteziene mi-a plăcut parcă mai mult decât hotelul. Este un spectacol în sine şi partea exterioară a palatului.
Rixos Marina
Rixos Marina este un hotel în Abu Dhabi care atrage toate privirile. Este un hotel de lanţ şi are 5 stele. În Abu Dhabi este construit pe o insulă, unde nisipul este aproape la fel de fin ca făina de grâu.
Cred că este hotelul care mi-a plăcut cel mai mult dintre toate pe care le-am văzut, deşi cu o zi înainte văzusem Emirates Palace care este considerat opulenţa maximă în materie de hoteluri.
Hotelurile de tip ,,poartă” pot fi numai de la câteva lanţuri: Atlantis (ca cel din Dubai de pe insula în formă de palmier), Rixos (ca acesta din Abu Dhabi) sau Riu (în cazul lui formatul este diferit, poarta este mai pătrăţoasă şi construcţia este una modernă de culoare albă).
Bine de ştiut
– Pe orice navă se plăteşte o taxă calculată pe zi/pe persoană. De regulă, este de la 10 euro în sus;
– Nu vă recomand cabină cu geam/hublou. Fie cabină interioară (pentru că numai noaptea apucaţi să staţi în ea), fie cabină cu balcon. Cea cu geam nu îşi justifică preţul;
– Nu este obligatoriu, dar pe vase se obişnuieşte bacşiul. Se dă, de pildă, la cel care vă serveşte seara la cină sau la cel care vă face curat în cabină. În funcţie de disponibilitate, poate fi de la minim 5 euro în sus;
– Nu rataţi spectacolele de pe navă, sunt grozave, mai ales cele de pe navele MSC. În alte condiţii, dacă le-aţi vedea pe bani, ar fi scumpe, dar în croaziere sunt incluse în preţul biletului;
– Pe unele vase se pot vizita, contra cost, zone la care au acces doar membrii echipajului: sala motoarelor, puntea de comandă, spălătoria, bucătăria. În principiu, nu se pot face fotografii aici;
– Pe vase sunt spitale cu doctori şi asistente;
– Cei mai amabili angajaţi din industria hotelieră se află pe vasele de croazieră. Ei îţi fac patul şi de trei ori pe zi, te servesc la masă cu tot ce îţi trece prin cap, debarasează farfuriile după tine la bufet şi de zece ori dacă trebuie etc.;
– Pe navă nu se folosesc bani lichizi. Dacă ai nevoie să plăteşti ceva extra faţă de preţul biletului, foloseşti cardul camerei tale, pe care în prealabil îl alimentezi cu bani;
– Magazinele duty-free de pe vas funcţionează numai după ce acesta iese din port. În timpul în care nava este ancorată, se consideră că ea se află în apele teritoriale ale ţării respective şi nu poate comerciale produse fără taxe, ca în apele internaţionale;
– Nu există vas de croazieră pe care să nu întâlniţi angajaţi români sau pasageri români.
(Cristina Cornilă)