Zeci de mii de oameni, din toată Ţara Făgăraşului, se află în afara graniţelor României. La muncă, mai toţi, că de concedii nu mai prea poate fi vorba. A avut grijă Covid-ul de asta. De 1 decembrie unii merg la serviciu, alţii sunt în carantină, alţii au timp să pregătească tot ceea ce e necesar ca măcar în familie să se simtă puţin că e zi de sărbătoare în ţara lor natală.

De regulă cele mai multe petrecei de 1 decembrie se organizează în comunităţile de români din străinătate şi nu în ţară. În România ne uităm la televizor la parada militară din Bucureşti şi ascultăm cuvântul preşedintelui. În oraşele unde există centre de instruire cu specific militar – cum e Făgăraşul – se mai organizează defilări. În rest, nu se prea practică petrecerile. Însă, peste graniţe, românii simt nevoia să aibă un sentiment de apartenenţă în acestă zi specială, aşa că se întâlnesc la petreceri româneşti. Eu însămi m-am nimerit la vreo câteva dintre ele (în Italia, în Serbia) şi vă pot confirma că am sărbătorit Ziua Naţională mai româneşte decât în România.

Dar anul acesta oamenii petrec restrâns, în familie, aşa că mulţi dintre cei aflaţi departe abia simt că este vorba de 1 decembrie.

Vasilica Abaloaei

Vasilica Abăloaei – Italia

Vasilica Abăloaei se află la Roma, împreună cu soţul şi fiul lor. Povestea ei o puteţi citi AICI.

,,Citim şi mâncăm românește mai în toate zilele, de când am venit în Italia. Încă mai respectăm tradițiile noastre. Îi citesc fiului meu poveştile lui Ion Creangă. Dacă am citi în limba noastră numai pe 1 decembrie, am uita limba. Acum, în perioada aceasta, ascultăm mult colinde. Dacă l-ai auzi pe băiatul meu cum strigă prin casă ,,cururigu boieri mari, dați punguţa cu doi bani!” sau cum cântă ,,Dom Dom să-nălţăm !” ori ,,Moş Crăciun cu plete dalbe”… Anul acesta, din cauza pandemiei, totul va fi schimbat și fără prea mult chef de sărbătorit din păcate! Noi vom sărbători acasă cu sarmale, pe care le-am pregătit cu fiul meu tocmai în cinstea acestei sărbători. Însă, o vom face după serviciu pentru că în Italia e zi de muncă”.

Dana Donea

Dana Donea – Franţa

Dana s-a mutat din Făgăraş în sudul Franţei, în regiunea Provence. Am mai scris despre ea AICI.

,,Noi nu facem nimic special anul acesta, pe de o parte pentru că ne comportăm ca atare zilnic, nu doar de Ziua Naţională, pe de altă parte pentru că sunt condiţiile acestea stricte de pandemie. Deşi ne-am mutat în Franţa, ne vedem în continuare cu români, citim în româneşte, mâncăm ca şi acasă destul de des, în casă vorbim tot româneşte. Până anul acesta, la soţul meu la serviciu se organiza o petrecere de 1 decembrie. Soţul meu lucrează într-un proiect internaţional, iar de Ziua României aveau la masă mâncare tradiţională, sarmale, muzică românească etc. Toţi colegii lui din toate ţările serveau acest meniu, alături de ceilalţi români care mai lucrează acolo, în total fiind câteva zeci de români. Însă, cu restricţiile actuale, nu se mai ţine această petrecere.”

Marius Moglan

Marius Moglan – Italia

Marius Moglan este sâmbetean la origini, dar locuieşte în capitala Italiei de ani buni. Anul acesta nu-şi doreşte de 1 decembrie decât un rezultat negativ la testul de coronavirus.

,,Noi suntem în carantină de pe 24 noiembrie. Sâmbătă am făcut ultimele teste şi acum aşteptăm răspunsurile, care sper sa fie bune. Poate de Ziua Naţională o să am cadoul mult visat. În rest nu vom face ceva deosebit, având în vedere circumstanţele. Dacă ieşim din carantină, ne vom duce duminica viitoare la vot.”

Adina Pop

Adina Pop – Austria

Făgărăşeancă la origini, Adina a plecat în Austria acum aproape 10 ani. Puteţi citi povestea ei AICI.

,,Acum în Austria este lockdown până în 6.12.2020. Nu sărbătorim din păcate Ziua Națională. La biserica este voie cu maxim 10 persoane. Am fost duminică și a făcut preotul un Tedeum, dar de sărbătorit nu vom sărbători. Ăia 10 care am fost duminică, după slujbă am servit câteva gustări preparate de doamna preoteasă (vinete, icre și sarmale de post). Apoi fiecare la casa lui! Noi nu lucrăm în perioada aceasta, până în 6.12.2020. Suntem acasă, în Kurzarbeit se numește, și suntem plătiți cu 90%. În cursul zilei ai voie doar la cumpărături, la medic sau să ajuți pe cineva aflat în nevoie. Străzile sunt pustii, nu prea circulă lumea. Dacă lucrezi, îți trebuie adeverință de la muncă pentru a justifica ieșirea din casă.”

Marian Stoia

Marian Stoia – Italia

Are origini în Drăguş, dar de la vârsta majoratului trăieşte şi munceşte în Italia. Îi are alături pe soţia şi fiul lor. După 18 ani petrecuţi în peninsulă chiar glumeşte că, acum, la un al doilea majorat, are mintea coaptă şi e timpul să se întoarcă acasă.

,,Nu prea sunt multe de spus despre cum sărbătorim noi Ziua Națională; fiind zi lucrătoare, mare parte din timp suntem la muncă și în plus trecem printr-o perioadă particulară cu restricții, așa că șansele de-a sărbători cu prietenii se reduc aproape la zero. Nu ne rămâne decât să înroșim telefoanele, să umplem online-ul de roșu, galben și albastru, un pahar de vin, o sarma sau 2 mititei, după caz, un pic de melancolie și dor de casă, condimentate cu promisiunea că o să ne întoarcem cât de curând acolo unde ne e locul, ACASĂ!!!”

Nicolae Comşa

Nicolae Comşa – Italia

 Tot în Italia trăieşte de mulţi ani şi familia Comşa. Nicu şi Oana muncesc la Roma şi îşi cresc cei doi copii. Ei sunt din Sâmbăta de Sus.

,,De 1 decembrie sentimentele rămân aceleași. Simțim, trăim și sărbătorim românește. Bineînțeles, restictiile rămân, întrucât pandemia este încă în vigoare şi este normal ca și noi românii să respectăm regulile sanitare impuse de administrațiile zonelor unde ne aflăm. Fie ea – restricţia – roşie, portocalie sau galbenă. Ziua națională dă startul sărbătorilor de iarnă, iar în ce priveşte acestea, pentu că nu putem prevedea viitorul, programele pentru toată perioada următoare, se fac de la o zi la cealaltă. În Roma liceele și universitățile sunt în sistem on-line, celelalte în schimb funcţionează în mod normal. Evident că acest sistem este aplicat și pentu anumite sectoare de muncă, adică smart working, și tind să cred că acest sistem va fi aplicat și in perioada colindelor. Este o noutate, dar, dacă ajută, o să o folosim pentru a fi împreună cu rudele şi cei care ne sunt departe. Din păcate, nu putem spune același lucru despre votările care vor avea loc peste câteva zile şi despre care bănuiesc că, cel puțin în diaspora, prezența la vot va fi minimă. Cam atât de la Roma, sărbători fericite și multă sănătate cu miros și gust la toate!”

Nicolae Borzea

Nicolae Borzea – SUA

Cu cât România e mai departe, cu atât românismul e mai adânc înfipt în suflet. Nicolae Borzea şi familia sa locuiesc de ani buni în Florida, America.  De loc sunt din Viştea de Sus, satul transilvănean al cărui spirit l-au dus cu ei acolo.
,,Ne-am luat liber de la lucru, ne-am îmbrăcat româneşte cu haine tradiţionale de la Viştea de Sus. Mama a gătit mâncare româneasca şi mai ales delicioşii cozonaci”.

Un palestinian din Fâşia Gaza sărbătoreşte, la Făgăraş, Ziua Romîniei

Dacă am văzut cum se emoţionează făgărăşenii aflaţi departe de România de Ziua Naţională a României, iată că am întâlnit şi un străin cu sentimente pentru această zi. Într-o casă din Făgăraş va sărbători ziua de 1 decembrie şi un tânăr palestinian din Fâşia Gaza. S-a îndrăgostit de ciorba de burtă românească şi încă de aseară minunata mâncare era pe foc, pentru ca astăzi să poată fi servită la masă.

Ahmed Alashqar are deja doi ani de când este locuitor al Făgăraşului. S-a căsătorit în toamna lui 2018 cu o făgărăşeancă şi de atunci s-a mutat în cartierul Meltea. Soţia lui, Andreea, este colaboratoarea noastră care scrie rubrica ,,Poveşti despre Orient, cu Andreea Alashqar”.

Ahmed s-a născut în Fâşia Gaza, cu 33 de ani în urmă, dar nu şi-a mai văzut casa şi o parte a familiei de ani buni. Îi este dor de casa, de clima şi tradiţiile de acolo, dar cu toate acestea s-a adaptat la românism.

1 decembrie îl prinde pentru al doilea an la rând în Făgăraş. Aici sărbătoreşte după obiceiurile noastre. Şi îi place.

,,România a făcut mereu parte din viața mea. Deși m-am născut în Palestina, am locuit în primii mei ani de viață aici. După ce am terminat liceul în Palestina, am revenit în România pentru facultate. Soarta a făcut să mă căsătoresc și să mă stabilesc în România, dar inima mea va fi mereu împărțită între cele două țări. Românii și palestinienii au foarte multe lucruri în comun. Ambele popoare sunt calde și primitoare, iar relația dintre cele două a fost mereu una strânsă. Palestina mă definește și România mă completează. În ambele țări mă simt acasă, de aceea sărbăroresc de fiecare dată și Ziua națională a României. Anul acesta este al zecelea la rând de când sunt în România pe 1 decembrie şi al doilea de când sunt în Făgăraş. În această zi obișnuiam să văd parada militară, apoi să iau masa împreună cu familia și prietenii de aici. Anul acesta este mai special, așa că vom petrece într-un grup restrâns, numai în familie. Plănuim să mâncăm sarmale, ciorba mea preferată – de burtă, salata boeuf, darşi o tavă mare de kunafa (un desert din fidea specială cu umplutură de migdale, brânză dulce sau nuci și sirop de zahăr). În prezent, în Palestina trăiesc peste 700 de români, iar în România, 3.500 de palestinieni. Îmi doresc să rămânem în continuare uniți și vreau să le urez tuturor românilor de aici și din străinătate, la mulți ani”, a declarat Ahmed pentru ,,Salut Făgăraş”.

Puteţi citi AICI, pe larg, povestea lui Ahmed.

Sub diferite forme, patriotismul se întrevede în starea de spirit şi în viaţa cotidiană a făgărăşenilor pe care ziua de 1 decembrie îi găseşte peste hotare. Îl întâlnim chiar şi la străini adoptaţi de Făgăraş, ceea ce ne face să credem că în adâncul sufletului nostru, al tuturor celor care suntem sau am devenit români, îi rămânem recunoscători acestei naţiuni pentru ceea ce este ea. La mulţi ani, tuturor, oriunde vă aflaţi! La mulţi ani, România!

(Cristina Cornilă)