• Rasofora Mihaela Motoc este româncă misionară în Rwanda

Mihaela mi-a fost colegă acum mulţi ani în presa locală. Terminase o facultate de ştiinţe economice la Sibiu pe vremea aceea şi am lucrat împreună în redacţiile televiziunii RTT şi ziarului Făgăraş Expres. După o vreme, drumurile noastre s-au despărţit: s-a căsătorit şi s-a înscris la Facultatea de Teologie de la Sibiu. Noul traseu avea să o ducă spre zările africane, din dorinţa de a ajuta oamenii pe care soarta îi faultase crunt. A început cu Madagascar, iar astăzi se află în Rwanda, fiind misionară în această îndepărtată ţară. Are 40 de ani şi o viaţă nouă, închinată misiunii ei de a ajuta ortodoxia să se înrădăcineze pe continentul african.

,,O mai veche dorinţă a mea a fost să fac Teologia, iar oportunitatea asta mi s-a ivit în 2014 când m-am înscris la facultate la Sibiu. Cred că tot acolo s-a născut şi dorinţa de Africa. Sau poate s-a conturat mai bine, căci probabil se născuse cu mult timp înainte, încă de pe vremea când, copil fiind, aveam dese discuţii cu tatăl meu despre Africa. El a murit acum 18 ani, dar discuţiile şi curiozităţile noastre despre acest loc au rămas vii în inima şi gândurile mele. Prin facultate am tot citit despre misiunea creştinilor ortodocşi din Africa şi mai ales despre genocidul din Rwanda, aşa că deja îmi doream cu ardoare să ajung acolo unde este suferinţă. În anul II de facultate, în 2016, am plecat pentru prima dată în Madagascar, într-o misiune de două luni, cu ajutorul unui monah grec de pe Muntele Athos. Profesorii mei nu au reuşit să mă ajute atunci pe drumul acesta, dar Dumnezeu a făcut cumva să mă aducă laolaltă cu acest părinte. L-am cunoscut întâmplător, în timp ce mă aflam la o mânăstire din ţară. România nu are misiune oficială în Africa, aşa că plecarea mea s-a făcut sub auspiciile Mitropoliei greceşti. Am stat din februarie până în aprilie”, povesteşte Mihaela despe începutul traseului ei de misionar în Africa.

Aici a descoperit Mihaela pentru prima dată cultura africană, problemele, lipsurile din viața oamenilor, dar totodată și bucuria de a dărui mângâiere și sprijin.

După această experiență printre acei oameni săraci de la capătul pământului, ea mărturiseşte că a devenit un alt om, totul se schimbase în felul său de a gândi asupra vieții.

Au mai urmat două călătorii misionare în Madagascar, în care a vizitat copiii de la centre sociale și spitale, le-a dărut pachete şi jucării sau le-a făcut mâncare.

Din Madagascar, la slujirea în Mitropolia de Burundi și Rwanda

O întâmplare din 2018 avea să îi schimbe uşor traseul misionar. După o scurtă vizită la Seminarul Teologic de la Nairobi, din Kenya, în luna august 2018, prin intermediul unor seminaristi rwandezi, ajunge în comunicare cu IPS Innocentios Byakatonda, Mitropolitul ortodox de Rwanda şi Burundi.

Acesta îi face o scrisoare de invitație în Rwanda, ţară în care ajunge pe data de 10 septembrie 2019 şi din care nu mai pleacă.

,,A fost cu dus şi rămas în Rwanda. Ajunsesem acolo unde inima îmi spunea că voi rămâne. Nu a fost un drum uşor, acesta al destinului meu pe continentul african, căci am fost pe cont propriu pe tot traseul meu din Africa, până am intrat în ascultare în viaţa monahală. Dragostea mea pentru Rwanda s-a concretizat în relațiile personale pe care le-am construit cu oamenii și copiii de aici. În scurt timp am câștigat încrederea IPS Sale, care mi-a dăruit multă binecuvântare și libertate de a activa în parohii. Era perioada de dinaintea restricțiilor Covid, era începutul adevăratei mele misiuni și sfârșitul căutării duhovniceşti a locului meu. Ortodoxia în Rwanda are o istorie deosebit de frumoasă. Oamenii de aici își doresc foarte mult să îmbrățișeze credința noastră. Credința lor străbună se aseamănă foarte mult cu creștinismul ortodox. Foarte important și apreciat este faptul că Biserica Ortodoxă nu a fost niciodată implicată într-un război, nici în genocid sau alte conflicte şi populaţia ştie asta. Mulţi rwandezi au constatat în mod logic faptul că Biserica Ortodoxă este Cea a lui Hristos pentru că este de la începutul creştinismului. Mulţu rwandezi îşi doresc să fie botezaţi şi să devină ortodocşi”, mărturiseşte Mihaela.

A făcut malarie în Uganda

Una dintre vizitele sale din Uganda a rămas memorabilă pentru destinul făgărăşencei. În timp ce se afla într-o vizită în ţara vecină, s-a îmbolnăvit de malarie. ,,Noroc că boala este tratabilă! Ea poate fi totuşi fatală pentru africanii săraci, care nu au nici măcar o aspirină în casă. De acces la un sistem de sănătate nici nu mai vorbim. Tratamentul în sine este foarte dureros. Apogeul bolii s-a întâmplat să fie chiar în timp ce mă aflam într-o mânăstire din Uganda, construită de Gigi Becali. Mi s-a făcut foarte rău, iar de acolo am ajuns direct la spital. Din momentul acesta am devenit alt om. Familiei mele din România nu i-am povestit atunci ce mi se întâmplă, ca să nu se îngrijoreze”, spune aceasta.

După ce a trecut prin acest experiment, în Mihaela dorinţa de a intra în viaţa monahală devenea tot mai greu de stăpânit.

În iarna lui 2020 devine maică rasoforă în Catedrala din Burundi

,,În 12 decembrie 2020, de Sfântul Spiridon, am primit binecuvântarea Mitropolitului Innocentios Byakatonda de maică rasoforă (prima treaptă în monahism), în timpul Sfintei Liturghii, la Caterdrala din Bujumbura, Burundi. Lucrarea mea misionară se împletește cu ascultarea și slujirea față de Mitropolia de Burundi și Rwanda. Avem șase parohii şi șase preoți doar în Rwanda, un arhidiacon, un diacon și un ipodiacon, un protopsalt, câteva comunități și mulți citeti bisericești. Acesta este câmpul nostru principal de a acționa, dar nu înseamnă că nu ne interesează și cererile de ajutor din alte părți. Printre activitățile mele față de oameni se numără ajutorarea cu alimente, hrană, îmbrăcăminte, produse igienice și sanitare, plata taxelor școlare și a asigurărilor de sănătate, tratamente și consultații, construire de case și tot ce mai este necesar vieții. Iar, ca proiect mare, am primit binecuvântarea și marea responsabilitate de a construi prima Mânăstire ortodoxă, unde dorim să facem şi un centru misionar cu o școală, un cabinet medical şi o farmacie”, mărturiseşte maica rasoforă.

Ca să ajungă maică rasoforă, Mihalea a divorţat. A avut acordul şi binecuvântarea soţului său, Marius, care îşi doreşte şi el să apuce pe această cale.

,,Cumva, şi căsătoria a contribuit la destinul meu. Marius este un om cu frică de Dumnezeu. Poate viaţa ne-a adus laolaltă ca să ne putem ajuta reciproc. El m-a sprijinit în tot demersul meu”, mărturiseşte ea.

Puţinii oameni care vor să ridice o catedrală în mijlocul Africii

O întreb de Mihaela cât de mare este comunitatea oamenilor care şi-au pus în cap acest proiect ambiţios, de a ridica o catedrală ortodoxă în oraşul Rwamagana din Rwanda. Mă surprinde cu răspunsul. Sunt trei persoane implicate trup şi suflet şi foarte mare nevoie de fonduri: Mitropolitul Innocentios, un părinte ieromonah tot român şi ea. Catedrala ar trebui să fie gata la finalul anului 2021. Proiectul a înaintat cu greu din lipsa banilor. Fondurile provin din donaţii din toată lumea, inclusiv din România. Mulţi conaţionali o caută pe maica rasoforă să întrebe cum pot să ajute şi ei.

În paralel cu catedrala, misionarii din Africa ajută comunitatea şi în alte feluri: ,,construim, de exemplu, case la familii sărace, luate de pe stradă. Sărăcia a ajuns la un grad ridicat acolo. Cei care au totuşi un loc unde să doarmă o fac pe jos în case de pământ. Au, de asemenea, mari probleme cu apa. Nu se găseşte apă, aşa încât, pentru a nu răscoli degeaba pământul peste tot locul, legea statului nu le dă voie oamenilor să îşi sape fântâni. La construirea caselor noi ţinem cont să le montăm un bazin de colectare a apei de ploaie. Din loc în loc, pe stradă, acolo unde pânza freatică a fost mai sus şi s-au descoperit surse de apă, au fost montate cişmele publice, de la care rwandezii se alimentează contra cost cu apă potabilă. În această ţară cuprinsă de sărăcie şi nevoi, media de viaţă a oamenilor din familiile nevoiaşe este de 35-40 de ani”.

Ajutoare şi sponsorizări din România

Maica rasoforă se află acum în România (întreaga lună august 2021) pentru a rezolva unele lucruri necesare misiunii.

,,Am mai fost în România și în luna martie. Cu osteneala Părintelui meu Duhovnic Nectarie Dima ne-am întors în Ruwanda cu 53 de bagaje de avion. La întoarcere am dus lucruri care sunt necesare pentru săvârșirea cultului: lumânări, veşminte bisericeşti, vase, cădelniţe, vinul de împărtăşanie. Unele lucruri le cumpărăm noi, altele ne-au fost donate de români care au vrut să se alăture prin gestul lor acestei cauze. Am mai dus cu noi şi haine de copii”, spune maica rasoforă.

pentru românii care doresc să ajute misiunea ortodoxă din Rwanda

Maica Mihaela Motoc este hotărâtă să îşi continue misiunea în Africa pentru tot restul vieţii, cu atât mai mult cu cât drumul său este folositor comunităţii ortodoxe de acolo.

Dacă vreţi să o cunoaşteţi şi mai mult decât o puteţi face prin intermediul acestui reportaj, dacă vreţi o vorbă bună din partea-i sau dacă aveţi de oferit un mic ajutor pentru această mare cauză, o puteţi căuta pe Facebook – contul Rasofora Mihaela Motoc, un cont creat în aprilie acest an pentru a face cunoscută misiunea din Africa a unor oameni care s-au pus cu totul în slujba populaţiei rwandeze.

(Cristina Cornilă)