Dacă ați citit Jurnalul fericirii al lui Nicolae Steinhardt, știți deja de renumele lui Embacher, chiar dacă nu sunteți făgărășean!

,,Dar cofetăriile! Cea mai bună din toată ţara era fără îndoială Embacher de la Făgăraş, aş pune pe urmă pe Dîmboviceanu la Cîmpulung, Manzavinatto la Galaţi, Flagner la Braşov, Avgherinides la Balcic, la Iaşi erau două, Tufli şi Georges, deopotrivă de bune…”, apare la un moment dat în Jurnal, la pagina 226.

Embacher era cel mai celebru cofetar al vremii, care i-a încântat papilele gustative inclusiv Regelui Mihai. O spune nu numai Steinhardt, ci si Vasile Gogea în Anamteme, la pagina 23: ,,Ne-a povestit, așadar, cum acesta, de cîte ori se afla la Sinaia, la Castelul Peleș, cu Regina-mamă Elena, venea, singur, fără suită, fără pază, însoțit doar de cîinele său, un ciobănesc german splendid, cu automobilul pînă la Făgăraș de unde cumpăra prăjituri de la celebra cofetărie Embacher (în Jurnalul fericirii, N. Steihardt o așează pe primul loc în România într-un top al celor mai celebre cofetării!), iar pe drum, între Făgăraș și Sinaia, mai cumpăra flori de la nu mai puțin celebrele Sere de la Codlea. Pentru mama Sa!”

Frideric Embacher a murit în ziua de 12 decembrie 1968, la 19 ani după soția sa, Augusta Ema Embacher. A lăsat în urmă o moștenire spirituală grozavă, cu care încă se mai mândrește comunitatea făgărășeană. Zilele acestea se redeschide la Făgăraș, sub forma unui restaurant, o parte din celebra sa cofetărie, situată pe strada Republicii, nr. 19. Restul clădirii va avea alte două funcțiuni: la subsol o cramă, iar în spate o pensiune. Acestea din urmă vor fi inaugurate pe rând, pe măsură ce vor fi gata.

În februarie 2020, moștenitorii cofetarului – care astăzi locuiesc în Germania – au ținut să vândă clădirea către cineva care ar putea păstra vie memoria lui Frideric Embacher. A fost achiziționată de făgărășeanul Ovidiu Popa, care a promis atunci că, indiferent cum va dezvolta imobilul respectiv, nu va lăsa să treacă neobservate urmele lui Embacher. După un an, clădirea a intrat în renovare, pentru că în trecutul ei recent a găzduit chiriași și se îndrepta cu pași repezi către degradare, iar după încă un an a început să se vadă promisiunea cumpărătorului.

La parter este pe cale să se deschidă un restaurant, care se numește Cuptorul Lagunei, la subsol va fi o cramă, iar restul clădirii – în special partea din spate – va fi o pensiune pentru turiști, cu 22 de camere.

,,Am păstrat în forma lor originală cât de multe elemente am putut, îmi spune Ovidiu Popa, în timp ce mă invită în restaurant, printr-o ușă de lemn masiv de mare efect. De exemplu, aproape tot pavimentul este cel vechi, noi am completat cu scândură și rășină epoxidică numai acolo unde bucățile de gresie erau sparte. Mesele din restaurant, candelabrele și grilajele pe care le vedeți pe aici sunt făcute toate din bârnele vechi de la acoperiș, pe care le-am dat jos când am renovat. Am recondiționat tot ce am găsit. În colțul din stânga vedeți că există o sobă pe lemne, am făcut-o de la zero, pe locul unei sobe de teracotă pe gaz pe care n-am mai vrut să o păstrăm fiind nouă din perioada cofetăriei Liliacul. În schimb, soba pe care am făcut-o este specifică perioadei în care a funcționat cofetăria Embacher. Când am făcut lucrările prin pod, am găsit o scândură de la lăzile de cacao, din 1897, inscripționată cu Emabcher, pe care de asemenea am păstrat-o și am folosit-o la confecționarea unei mese.”

Lucrările de reabilitare și consolidare a clădirii durează de peste un an de zile, fiind începute în ianuarie 2021.

Pe parcursul lucrărilor, în clădire a fost descoperită o fântână funcțională.

,,Când am cumpărat casa nu am știut că are o fântână, iar, după ce am descoperit-o, am întrebat-o pe doamna Mare din Germania (n.r. moștenitoarea familiei) dacă știe să-mi spună când a fost săpată. Cu mare surpriză, mi-a răspuns că acum află și ea de fântâna respectivă. Am dat peste ea la subsol, când făceam lucrările la instalația pentru cramă, era acoperită cu niște foastăne foarte vechi și coapte. Are apă potabilă, am refăcut-o, îi voi pune grilaj să nu cadă cineva în ea, va avea găleată și va fi funcțională”, a explicat noul proprietar.

De la fântână mergem spre cramă, acolo unde lucrările sunt încă în toi. În fața mea se deschide o cramă cum rar mai întâlnești în clădirile vechi, ,,tapetată” toată cu cărămidă roșie, care s-a păstrat în condiții bune până astăzi. O firmă din Cluj a fost contractată să sableze toată cărămida, iar instalația electrică a cramei este un concept al lui Ovidiu Popa și cu siguranță veți fi impresionați când veți călca pentru prima dată acolo. Pe tot tavanul cramei vi se vor desfășura privirii elemente de cupru ale cazanelor de fiert rachiu. A fost aleasă această opțiune pentru iluminat întrucât tavanul este jos și nu ar fi fost potrivite corpuri de iluminat suspendate care să atârne înspre podea. Pe lateralele cramei vor fi montate leduri ambientale.

Crama va fi prevăzută, de jur împrejur, cu niște bănci alipite din construcție pereților lateriali și va fi mobilată cu mese mari din lemn de nuc.

În beciul cofetăriei obișnuia cofetarul Emacher să-și invite prietenii buni la un pahar de lichior de ciocolată. Nu toată lumea avea acces în crama cofetarului, ci doar un cerc restrâns de oameni apropiați.

Lăsăm crama în urmă și ne îndreptăm spre bucătăria Cuptorului Lagunei, care este funcțională de ceva timp, întrucât Cuptorul Lagunei a fost deja mutat aici de la Laguna Albastră. ,,Bucătăria este făcută pe locul pe care funcționa pe vremuri la demisol laboratorul de prăjituri al lui Embacher. Laboratorul era de mărimi considerabile și era construit în forma literei U. Jumătate din litera U, adică partea din stânga cum privești dinspre stradă, este bucătăria restaurantului actual, iar cealaltă jumătate va fi transformată în centru spa pentru pensiune”, a explicat Ovidiu Popa.

Frideric Embacher i-a lasat Făgărasului renumele sau. Cu titlu de mostenire. Nu testamentară. Spirituală. Ca să îi păstreze amintirea, Ovidiu Popa va denumi întreaga clădire Casa Embacher.

Text: Cristina Cornilă

Foto: Vlad Vasile