În vizită la mânăstirile Moldovei. Doamne, ce splendoare!


De curând am făcut un traseu de câteva zile în care am bifat unele dintre cele mai însemnate mânăstiri din Moldova. De văzut pe toate pe îndelete, mi-ar trebui cam o lună, aşa că încerc să le vizitez pe grupuri de câte ori am posibilitatea să petrec câteva zile libere prin frumosul ţinut al Moldovei. Vă las mai jos câteva notiţe cu mânăstirile văzute de mine, pe care le puteţi lua cu voi, dacă vă gândiţi să faceţi un traseu similar.

 

 

Mânăstirea Secu

Lăcaşul de cult are o istorie de 500 de ani şi a fost iniţial un schit. Trecerea de la vechiul schit la mânăstirea de piatră (pe la 1600) se face cu ajutorul tatălui cronicarului Grigore Ureche. Nestor Ureche era un boier bogat şi cunoscut în zona Moldovei care strângea venituri din 70 de sate. El i-a dat acestei mânăstiri moşii, cărţi şi obiecte bisericeşti şi a devenit ctitorul ei.

Nestor Ureche şi soţia sa sunt îngropaţi la Secu şi tot aici este înmormântat şi Mitropolitul Varlaam al Moldovei. De tânăr, Mitropolitul a intrat în obştea schitului şi s-a călugărit, iar apoi la bătrâneţe a revenit tot la Secu să-şi trăiască ultimii 4 ani.

Pe la 1821, adepţii mişcării Eteria intră într-un mare conflict cu turcii. Eteria era o organizaţie secretă care lupta pentru eliberarea creştinilor de otomani. Ultima confruntare s-a desfăşurat chiar la Mânăstirea Secu şi a fost câştigată de turci, iar finalul a fost dezastruos: turcii au incendiat mânăstirea. Mulţi ani s-a muncit apoi pentru reconstruirea corpurilor arse în acel incendiu.

Aici se păstrează o bucată de lemn din crucea pe care a fost răstignit Iisus.

Tot aici există şi o icoană a Maicii Domnului oferită mânăstirii de către domnitorul Vasile Lupu, care se numeşte Cipriota, fiind adusă din insula Cipru. Are peste 370 de ani vechime.

Mânăstirea Secu are 3 schituri în subordine: Băiceni, Ţibucani şi Sfântul Nifon.

stareatia Manastirii Secu

 

mormantul lui Nestor Ureche de la Manastirea Secu

 

Mânăstirea Agapia

Este probabil mânăstirea cu cea mai numeroasă comunitate de maici din România; au fost perioade când aici au vieţuit câte 450 de maici.

În prezent, sunt undeva la 250 de maici. O măicuță pe care am întrebat-o despre acest lucru mi-a spus că nu s-a mai făcut un recensământ al lor la mânăstire de câțiva ani buni.

Ansamblul mânăstirii este format de fapt din două mânăstiri: Agapia Nouă şi Agapia Veche. Cea nouă a fost construită la vreo 60 de ani distanţă de cea veche.

Pictura bisericii principale este realizată de Nicolae Grigorescu, pe atunci un tânăr de numai 20 de ani. A durat 3 ani să o picteze şi pentru realizarea unora dintre picturi, Grigorescu a folosit modele vii, inclusiv dintre pelerinii care treceau pragul mânăstirii. Pentru pictura sa, Grigorescu a fost plătit cu 2.750 de galbeni.

În decursul istoriei, mânăstirea a fost atacată şi jefuită de turci, tătari, polonezi şi incendiată de eterişti. A rămas memorabil momentul când în timpul lui Sobieski, regele Poloniei aflat în trecere prin Moldova cu armata sa, biserica mare a mânăstirii este transformată în grajd pentru caii armatei poloneze.

La Agapia se află şi Casa memorială Alexandru Vlahuţă, locul în care scriitorul a locuit şi a creat.

Poate nu ştiaţi, dar iniţial aici s-a călugărit sora lui Vlahuţă, după ce a rămas văduvă. Părinţii lui Vlahuţă s-au călugărit şi ei vreo 10 ani mai târziu după fiica lor, iar apoi şi un frate mai mic de-al scriitorului. Casa, situată pe un deal în apropierea mânăstirii, a fost ridicată de sora scriitorului, după ce a devenit călugăriţă. În această casă obişnuia să vină de regulă vara să îşi viziteze familia scriitorul Alexandru Vlahuţă. De multe ori, în această casă se întâlnea cu prietenul său, Nicolae Grigorescu. Pictorul a devenit mai târziu membru al familiei, prin căsătoria cu fiica lui Vlahuţă. Unele surse spun că de fapt fiul lui Grigorescu s-ar fi căsătorit cu fiica lui Vlahuță, aspect pe care rămâne să îl mai studiem.

Casa memorială se află azi în administrarea Mânăstirii Agapia.

Manstirea Agapia

 

Manastirea Agapia

 

casa lui Alaxandru Vlahuta de la Agapia

Mânăstirea Văratec

Este la ,,concurenţă” cu Mânăstirea Agapia în ce priveşte numeroasa comnunitate de maici (şi aici au fost vremuri când au fost peste 400 la număr). O vreme s-a şi aflat în administrarea Mânăstirii Agapia, apoi a devenit independentă.

Veronica Micle este înmormânatată la această mânăstire, din 5 august 1889. Ea s-a retras aici la două săptămâni de la moartea lui Mihai Eminescu. Şi-a petrecut ultimele zile în deprimare şi cu migrene. S-a sinucis cu arsenic în noaptea de 2/3 august.

Într-o zonă separată de mânăstire, dar în apropierea ei, exista o căsuţă bătrânească, înconjurată de pomi, unde îşi mai petrecea timpul Mihai Eminescu. A fost casa lui de vacanţă în ultimii 15 ani din viaţă, închiriată de la mânăstire, începând cu anul 1874. În ultimii ani s-a prăbuşit.

Manastirea Vartec

 

mormantul Veronicai Micle de la Vartec

Mânăstirea Neamţ

Este probabil cel mai vechi aşezământ monahal din Moldova, fiind atestat documentar la 1407, însă se crede că a existat cu încă un veac înainte, motiv pentru care este numit ,,Ierusalimul Ortodoxiei Române”.

Biserica mare din incinta mânăstirii a fost ctitorită de Ştefan cel Mare, care a preferat să facă una nouă de la zero în locul restaurării celei care deja exista acolo. Aceasta este cea mai mare şi mai impunătoare dintre cele 47 de biserici pe care le-a ridicat Ştefan. Ea găzduieşte o icoană a Maicii Domnului pictată în anul 665 pe teritoriul actualui stat Israel, despre care se spune că este făcătoare de minuni.

În curtea mânăstirii mai există o biserică, construită după 1800. Pentru că ea obtura imaginea bisericii construite de Ştefan ce Mare, s-a luat decizia de a fi demontată total şi reconstruită lângă nişte chilii. Urmele fundaţiei încă se mai pot vedea pe locul unde a fost ridicată iniţial.

Mânăstirea are cea mai mare colecţie de carte dintre toate mânăstirile României – 18.000 de volume.

Aici este îngropat unchiul lui Ştefan cel Mare.

Au fost vremuri când în incinta acestei mânăstiri au locuit în acelaşi timp peste 1.000 de călugări. Există o vorbă care spune că pe aici ,,pădurile foşneau de sihaştri”.

Poate aţi auzit de numele unui călugăr celebru, Ioan Iacob Hozevitul, care s-a călugărit la această mânăstire, apoi a plecat spre Ţara Sfântă. Ultimii ani ai vieţii i-a petrecut într-o peşteră de la Hozeva, de unde şi numele său, situată pe teritoriul Palestinei de astăzi, mâncând doar pâine şi apă. El a fost îngropat în peşterea aceea, iar după 20 de ani, când a fost dezgropat, trupul său era intact, neputrezit. Biserica Ortodoxă Română l-a ridicat la rang de sfânt.

Manastirea Neamt

 

coroana lui Stefan cel mare din muzeul Manastirii Neamt

În apropierea Mânăstirii Neamţ este şi Biserica Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, care este o splendoare din punct de vedere al picturii exterioare. Aici funcţionează un seminar teologic.

Biserica Sfantul Ioan Iacob Hozevitul

 

Biserica Sf. Ioan Iacob Hozevitul – detaliu fresca

 

Biserica Sfantul Ioan Iacob Hozevitul

Mânăstirea Sihăstria

Este cunoscută pentru că aici a vieţuit Părintele Cleopa. Se spune că pentru a intra la mânăstire, în 1929, Părintele a fost lăsat să aştepte 3 zile la poarta ei, această încercare fiind rânduită de stareţul de atunci al mânăstirii. Apoi, prima ascultare care i s-a dat a fost să păstorească oile. Mai târziua a ajuns stareţ.

În anii ’40 – ‘50, urmărit de Securitate, se retrage în păduri, în trei rânduri. Îi place pustnicia, iar a treia oară stă 5 ani în singurătate. În documentele Securităţii, mulţi câţiva dintre cei care îl spionau în favoarea regimului îl consideră făcător de minuni.

În apropierea mânăstirii există Chilia Părintelui Ilie Cleopa.

Dacă aţi auzit expresia ,,Mânca-v-ar Raiul”, să ştiţi că lui îi aparţine.

Există o intenţie de canonizare a Părintelui Cleopa pentru anul 2025 şi de trecere a lui în rândul sfinţilor, dar deja lumea îl cinsteşte ca sfânt.

Patriarhul Bartolomeu de la Constantinopol a fost în vizită la Sihăstria de două ori, în anii 1995 şi 1997.

Mânăstirea are în subordine 5 schituri.

chilia parintelui Cleopa de la Manastirea Sihastria

 

biserica noua a Manastirii Sihastria

Mânăstirea Durău

Această mânăstire şi-a luat numele de la Cascada Duruitoarea, care se află la o distanţă de 5 km. Vechimea ei merge până în jurul anilor 1600.

Pereții interiori ai bisericii au fost pictați în perioada 1936-1937 de către pictorul Nicolae Tonitza și studenții săi de la Academia de Arte Frumoase din Iași. În anul 1969 mai mulţi zugravi restauratori au reîmprospătat pictura.

Scriitorii Vasile Alecsandri şi Alexandru Vlahuţă au menţionat în scrierile lor vizitele făcute la Mânăstirea Durău.

Biserica Manastirii Durau, pictata de Nicolae Tonitza

Mânăstirea Humor

Dacă aţi auzit de ,,roşu de Humor”, să ştiţi că de la pictura acestei biserici provine. Nuanţa predominantă a picturii exterioare este roşul.

Din cauza intemperiilor, pictura exterioară a fost deteriorată parțial. Pictura de pe peretele nordic este cea mai afectată.

Pe peretele vestic al naosului este zugrăvit domnitorul Petru Rareş și familia sa în calitate de ctitori ai bisericii. Domnitorul are fața rotundă, barba scurtă, părul lung, iar pe cap poartă o coroană de aur cu mici ramuri. Lângă el se află doamna Elena îmbrăcată în haine de brocart de aur pe fond verde și având pe cap aceeași coroană, iar între domnitor și soția sa se află unul dintre fiii domnești.

Manastirea Humor

Mânăstirea Voroneţ

Mânăstirea Voroneţ este denumită ,,Capela Sixtină a Estului”, datorită picturii Judecăţii de Apoi de pe faţada de vest a Bisericii.

Biserica Mănăstirii Voroneţ este ctitoria lui Ştefan cel Mare, construită în 1488 în numai trei luni şi trei săptămâni (din 26 mai la 14 septembrie), ceea ce reprezenta un record de timp pentru vremea respectivă.

La Mănăstirea Voroneţ şi-a petrecut Daniil Sihastrul ultimii 26 de ani din viaţă. Pustnicul a murit în 1496 şi a fost îngropat în biserica Mănăstirii. A fost canonizat în 1992 şi a devenit Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul.

La Mănăstirea Voroneţ, mai mult decât oriunde, pictura este o rugăciune pentru înfrângerea cotropitorilor şi salvarea Ţării Moldovei, care reiese din felul în care sunt înfăţişaţi printre păcătoşii din marea compoziţie Judecata de apoi cei mai primejdioşi duşmani de atunci ai ţării – turcii şi tătarii.

Caracteristic Voroneţului nu este doar natura pigmentului albastru, aşa-numitul „albastru de Voroneţ”, ci mai ales rezistenţa acestuia în condiţii climatice foarte aspre, fapt care se datorează originalităţii tehnicii de lucru aplicate de către pictorii moldoveni.

Manastirea Voronet

Mânăstirea Moldoviţa

Din punct de vedere cromatic, Moldoviţa îmbină în egală măsură roşul întâlnit la Humor cu albastrul întâlnit la Voroneţ.

Un prim edificiu religios a fost ridicat la Moldoviţa iniţial de Alexandru cel Bun, la începutul secolului XV, căruia mai târziu domnitorul Ştefan cel Mare îi dă în subordine nu mai puţin de 11 sate. După o alunecare de teren, construcţia iniţială a fost distrusă.

Petru Rareş, fiul lui Ştefan ce Mare, hotărăşte mai târziu să facă de la zero o biserică în locul celei care a pierit, cea a lui Alexandru Cel Bun. Noua construcţie se află la o distanţă de aproximativ 500 de metri de cea distrusă în timpul alunecării terenului.

Pictura exterioară s-a păstrat mai bine pe peretele sudic al bisericii, în timp ce pe latura opusă aproape că nu se mai vede deloc. Cei mai mulți specialiști consideră că pictura de la Moldovița este realizată de zugravii coordonați de vestitul Toma de la Suceava, pictorul de curte al lui Petru Rareș.

Manastirea Moldovita

 

Manastirea Moldovita

(Cristina Cornilă)



Articole similare

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.