Interviu cu interpreta Mioara Greavu


„Când m-a născut mama, în loc să plâng, eu am cântat“

prolis1;

Printre cei mai buni și cunoscuți interpreți ai cântecului ardelenesc se află și Mioara Greavu. Cu o sensibilitate aparte și multă dăruire, solista reușește să aducă noutate în cântecele ei.

 

Reporter: Care a fost prima apariție pe scenă și de la ce vârstă ai descoperit înclinația spre folclor?

Mioara Greavu: De mic copil mi-a plăcut muzica populară. De loc sunt din Gura Văii, așa că genul acesta de muzică făcea parte din cotidian. Pot spune cu mândrie că atunci când mama m-a născut, eu nu am plâns, am cântat. Am început cu dansurile populare, la grădiniță pe mine mă punea educatoarea să dau tonul cântecelor. Primul impact cu publicul a fost plânsul, nicidecum cântatul. Am avut emoții foarte mari. Se întâmpla când eram în clasa a V-a, am avut un spectacol și mi se părea că lumea se uită urât la mine. Așa că am plecat de pe scenă și am început să plâng. Directorul școlii din Breaza a venit la mine, mi-a spus că nu am niciun motiv să mă tem, așa că am intrat din nou pe scenă și am cântat „Așa-i românul“. Mi-a ieșit foarte bine. Iar apoi am prins curaj, așa că la fiecare spectacol, serbare de la școală, eu eram prezentă și cântam.

Reporter: Erai preocupată să fii și originală. Cum îți alegeai repertoriul?

Mioara Greavu: O ascultam foarte mult pe solista Mariana Deac, o îndrăgesc și acum tare mult. Însă repertoriul l-am ales din viața mea, din copilăria mea, din satul meu natal, Gura Văii.

Reporter: Și pentru că am amintit de copilărie. Cum a fost copilăria ta?

Mioara Greavu: Cea mai frumoasă perioadă. De multe ori mă regăseam în grădina casei mele, cu câinele meu, Haiduc, câine ciobănesc, l-am crescut de pui. Acolo cântam cu el, alergam cu el, era prietenul meu cel mai bun. Îi dădeam și mâncarea pe care eu trebuia să o mănânc. Cel mai mult îmi plăcea vara, mergem la scăldat toți copiii din sat. Uitam atunci de părinți, uitam de tot. Dar, pe lângă scăldat și jucat fotbal cu băieții, făceam și întreceri cu caii. Mama ne spunea că trebuie să mergem în câmp, să adunăm fânul. Bineînțeles că și eu ajutam, dar când nu era lumea atentă, eu mergeam la întreceri cu cai pe câmp. Frumoase vremuri, să știi, și frumoase amintiri. Nu le-aș schimba pentru nimic în lume.

Reporter: Părinții tăi nu au cântat muzică populară. Și atunci de unde ai acest talent?

Mioara Greavu: Trebuie să îți mărturisesc că doar acum, de curând, am aflat și eu de unde am moștenit acest talent. La 35 de ani am aflat că dragostea pentru cântat o am de la bunica din partea tatălui meu. Bunica nu mai trăia când eu m-am născut, de aceea am aflat doar acum de unde moștenesc acest talent. Ea cânta și a îndrăgit muzica populară. Nu s-a afirmat, cel mai mult cânta în casă.

fetele

Reporter: Ai două fete frumoase și talentate. Îți calcă pe urme?

Mioara Greavu: Da, am două fete, cele mai frumoase și cele mai talentate. Cea mare, Maria, are 19 ani, iar cea mică, Roxana, are 16 ani. Dar nu amândouă au înclinație spre muzică. Am fost, anii trecuți, invitată la TVS, la emisiunea prezentată de Dorina Roman, „Ne vedem la 5“. Iar eu am vrut neapărat să le am și pe fetele mele alături. Cea mică a încercat să-mi spună că nu știe să cânte, dar i-am spus că nu contează asta, ci doar să le am alături. În timpul emisiunii au început să cânte dar, din cauza emoțiilor, Roxana a început s-o certe pe sora ei mai mare, că nu a luat bine gama. Și atunci mi-am dat seama că fata cea mare trăiește muzica populară, vrea să ajungă și ea, la fel ca mine, solistă de muzică populară. Cu drag o susțin și sunt tare mândră de alegerea ei. Iar Roxana, fiica mea cea mică, a mers pe altă cale. Este sportivă, este foarte bună handbalistă și sunt tare mândră și de ea!

Reporter: Spuneam mai devreme de alegerile melodiilor. Ce înseamnă doina pentru un solist? Este greu de interpretat acest gen?

Mioara Greavu: A interpreta doina nu este la îndemâna oricui. De aceea consider că cel ce reușește să facă acest lucru se poate considera un solist împlinit. Și recunosc, cânt și eu, din toată inima, doine, dar nu multe. Nu stăpânesc bine această artă. Dar exersez în continuare.

Reporter: Ce încerci să transmiți ascultătorilor prin melodiile pe care le interpretezi?

Mioara Greavu: Am foarte multe melodii de bădiță, de măicuță, de bunici, de copii, de dor, de dragoste. De fapt eu transmit, sau, cel puțin încerc să transmit, emoțiile, întâmplările trăite de mine. Anul trecut am reușit să îmi îndeplinesc un vis, am scos două cântece cu interpretul Florin Ionaș Generalul, care sunt interpretate, la fel ca și celelalte, din suflet pentru oameni.

Reporter: Este răsplătită munca interpretului?

Mioara Greavu: Este răsplătită. Dacă oamenii sunt mulțumiți, fericiți, atunci știu sigur că am ajuns la inimile lor. Și asta este tot ce contează.

Reporter: Care sunt trăsăturile care definesc cântecul zonei pe care o reprezinți?

Mioara Greavu: În Ardeal instrumentul care dă tonul melodiilor populare este saxofonul. Primul meu album a fost realizat cu Neluțu Rusu și Ionică Oancea și s-a simțit în toate melodiile saxofonul. Al doilea album a fost realizat la Cluj – Napoca, iar în acest album a predominat vioara. Fiecare regiune are și instrumentele specifice. Până acum am scos două albume, sper ca până în toamnă să fie lansat și al treilea album. Primul s-a intitulat „Io-s fată făgărășeană“, iar al doilea „Câtă lume-i pentru mine“. Însă am mai avut o lansare de album, chiar în acest an, la Romexpo, în București, împreună cu cei mai dragi colegi ai mei. “Drag mi-i cu neamul meu“. Printre ei se numără Viorica Cerbu, Maria Lia Bologa, Cătălin Maximiuc, Daniel Rosalim.

Reporter: Cum a început colaborarea cu Prolis?

Mioara Greavu: Nu am cântat singură nici în trecut. Am avut trupa mea, Complex, 8 ani am cântat împreună. Am încetat activitatea cu ei, dar am început cu Dorel Cătană. În momentul când s-a întâmplat tragedia, când a avut accidentul, am spus că nu voi mai cânta într-o trupă, șocul pentru mine a fost prea mare. Am fost abordată de trupa Prolis anul trecut, doar de un an cântăm împreună. Dar ne înțelegem foarte bine. Radu Bogdan, la saxofon, Ovidiu Metea la chitară, Edy Farcaș la clapă. Nu mi-a plăcut ideea colaborării din prima, recunosc, mi-a fost teamă de necunoscut. Băieții m-au primit foarte bine în echipa lor, suntem uniți, iar acum suntem tot mai căutați.

mioa

Reporter: Costumele populare pe care le ai sunt foarte frumoase. De unde le-ai procurat?

Mioara Greavu: Primul costum popular a fost împrumutat din satul meu. Am fost foarte mândră cu el, am cântat pe scena Casei de Cultură. Pe atunci nu aveam costumul meu. Primul pe care l-am achiziționat a fost cel de Făgăraș. Pe parcurs am primit și altele, din alte sate ale Țării Făgărașului. Am și un costum popular albastru, este de Banat, sunt tare mândră și de el, chiar dacă nu este din zona noastră.

Reporter: Câteva cuvinte pentru cititorii noștri.

Mioara Greavu: Le doresc tuturor multă sănătate, să nu uite că muzica populară este ca un ,,bal­sam” pentru sufletul omului, să aibă gri­jă de costumele populare deoarece sunt de o valoare inestimabilă și să îndemne copii din fragedă pruncie către folclor.

(Interviu realizat de Alina ROMAN)

 

 




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.