Lansarea cărţii profesorului Maria Racu a avut loc în această după-amiază în Sala Tronului din Cetate


Astăzi (marţi, 31 mai 2022), a avut loc o lansare de carte cum rar s-a mai întâmplat la Făgăraş. Autoarea unui volum despre Bacovia şi Minulescu a adunat în Sala Tronului din Cetate la fel de multă lume cum se aduna pe vremea când se ţineau aici dietele sau, să mutăm imaginarul în alt context istoric, cum aduna Nae Ionescu la exemplarele sale prelegeri pentru generaţia treizecistă.

Prof. dr. Maria Racu, directorul Colegiului Naţional ,,Radu Negru”, a hotărât public să-i dea viaţă lucrării sale cu care şi-a încheiat doctoratul cu 7 ani în urmă şi să o expună unui auditoriu în mare parte educat şi ancorat în domeniul literaturii.

La lansarea volumului ,,Imaginarul tanatic în lirica lui George Bacovia şi a lui Ion Minulescu” au luat parte, cum era de aşteptat, multe cadre didactice, dar şi alţi oameni străini de sfera învăţământului, însă cu chemare spre lectură şi spre subiectele abordate în lucrare.

Invitatul de onoare al evenimentului literar a fost conducătorul tezei de doctorat a autoarei, profesorul universitar dr. Gheorghe Manolache, de la Universitatea sibiană ,,Lucian Blaga”. Trebuie spus că volumul Mariei Racu s-a născut iniţial sub forma unei teze de doctorat, iar mai apoi s-a transformat în carte de pus în bibliotecă, de citit şi recitit, de consultat precum o lucrare de specialitate, căci în fond vasta lucrare este mai abordabilă de către un specializat al subiectului decât de către un cititor obişnuit.

,,Maria mi-a fost studentă din anul I şi am condus-o pe traseul acesta al literelor până la doctorat şi gradul I, deci am fost alături de ea şi împreună cu ea sau, să zic altfel, am alergat în urma ei şi sper că am putut ţine ritmul. A fost dintre studentele foarte bune ale noastre şi foarte serioase. Ca să vă certific acest lucru, vă povestesc că după absolvirea doctoratului am mai mers pe la bibliotecă şi m-am întâlnit cu doamnele de acolo. ,,Ce face doamna Racu?”, m-au întrebat ele. ,,Dar de unde o cunoaşteţi?”, am întrebat eu. ,,Era tot timpul la bibliotecă şi când se încheia programul lua cărţile acasă şi venea peste o săptămână cu ele”. Revenind la teză, putea să fie o teză simplă, cu un subiect convenţional, o monografie clasică pe care toată lumea o abordează şi o poate duce la sfârşit şi un om cu calităţi medii. Dar nu, Maria s-a angajat în investigarea unui fenomen foarte interesant. Este vorba despre simbolismul românesc în tentativa lui de a-şi depăşi limita, de a se apropia de un tipar european sincron, cum ar spune Lovinescu. Sentimentul meu este că Maria a reuşit. A reuşit pentru că a pus faţă-n faţă două axe ale simbolismului: o axă tragică a omului căzut din timp şi cealaltă axă tot la fel de tragică, dar cu un surâs complice pe care Minulescu îl foloseşte. Ceea ce realizează Maria este în primul rând o bună metodă pe care o practică, un amestec bine organizat, un aliaj între imagologie, culturologie, psihanaliză, nemaivorbind de intrumentarul liric ca atare. Maria studiază temele profunde ale simbolismului venite pe filiera Baudelaire, cum ar fi condiţia tragică a omului modern, a omului presat de lume şi de univers”, au fost cuvintele prof. univ. dr. Gheorghe Manolache, conducător de doctorat, Facultatea de Litere şi Arte din cadrul Universităţii ,,Lucian Blaga” din Sibiu.

,,Când m-a sunat să mă anunţe despre lansare, m-a întrebat cu politeţea-i caracteristică ce mai fac. I-am răspuns printr-un catren care tocmai mi-a năvălit în minte, ca un fel de a face haz de necaz: ,,Măriri de pensii se amână / Şi aşteptându-le-n zadar, / Am lăsat limba română / Pentru o bidinea de var”.  Tocmai zugrăveam un gard străvechi care îşi pierduse orice speranţă de renovare. Modesta ei vorbă că este o lansare fizică a cărţii, pentru mine este o confirmare valorică a cărţii, o apariţie rară în care rigoarea ştiinţifică are suport în documentare, în capacitatea de selecţie, capacitatea de analiză şi sinteză, în argumentarea cu textele poetice, ca să ne dezvăluie universul complex a doi poeţi români, simbolişti prin metodă”, a spus prof. Viorica Pop.

Întrebată cum este Maria Racu atunci când nu este autor, aceasta a precizat că ,,atunci când nu este autor, când este în firescul ei sau în satul copilăriei, Maria este acelaşi om cald, cu inteligenţă şi neastâmpăr intelectual, la fel cum când este şi în instituţii academice.”

Autoarea este ataşată în egală măsură de melancolicul George Bacovia şi de mai luminosul Ion Minulescu. Curiozitatea m-a împins să o întreb pe cine ar însoţi mai mult în poezia lui şi, ca o mamă cu mai mulţi copii, nu l-a putut abandona pe niciunul. ,,Este o întrebare la care nu pot să răspund fâcând o alegere, dimpotrivă ar trebuie să îi însoţesc sau să mă însoţească amândoi, Bacovia prin filonul trăirilor puternice şi introspectate, iar Minulescu prin aparenta exuberanţă şi aplecare spre simbolul utilizat cu structură literară”.

Cine este Maria Racu în afara scrierilor ei a fost o altă întrebare grea la care autoarea nu a ocolit răspunsul: ,,Îmi vin în minte cuvintele care definesc ziua de astăzi şi pe mine. Eu sunt ceea ce sunt pentru că, la rândul meu, trăiesc într-o rânduială şi sunt un produs. Sunt un produs al familiei mele şi în acelaşi timp un produs al familiei culturale. Spun că sunt într-o rânduială pentru că Dumnezeu mi-a dat mai mult decât m-am aşteptat vreodată sau decât am putut cere. De ce? Pentru că am întâlnit în drumul meu oameni care m-au valorizat şi, lăsând la o parte profesia de a fi dascăl, sunt un om care creşte în comunitate şi printre oameni. De aceea spun că am fost într-o rânduială pentru că am întâlnit oameni care mi-au creat o cale şi mi-au facilitat accesul spre lucruri plăcute. De exemplu, partea de lectură nu ţine numai de latura profesională, ci este şi de la natura umană.”

Volumul ,,Imaginarul tanatic în lirica lui George Bacovia şi a lui Ion Minulescu” este prima lucrare de anvergură a Mariei Racu, în al cărei trecut profesionalo-literar mai figurează multe alte articole de specialitate. ,,Este prima lucrare de amploare, este un pic din mine şi cred că de aceea am fost şi sceptică să o public, pentru că de regulă îmi place ca lucrurile să fie pentru sine. Dar astăzi un pic din mine este relevat şi pentru ceilalalţi”, a mărturisit autoarea.

Părerea unanim acceptată despre cartea Mariei Racu este că volumul se prezintă ca o lucrare complexă care depăşeşte, aproape peste tot locul, condiţia elevului de liceu. Lucrarea are un segment de cititori bine determinat şi educat într-ale poeziei simbolistice. ,,Dacă ar fi să contextualizăm cadrul, se adresează în special unui cititor specializat, dar poate şi unui cititor care doreşte să îşi depăşească starea. Trebuie să ieşim puţin din zona de confort în momentul în care citim o carte. Personal, mă plictisesc destul de repede dacă o carte nu-mi stimulează inteligenţa, mintea sau sufletul şi îmi place ca o carte să nu fie neapărat predictibilă de la început”, a mărturisit autoarea.

,,Cartea Mariei Racu a fost teza acesteia de doctorat susţinută în anul 2014, care îşi propune să aducă în atenţia celor interesaţi o incursiune în universul tanatic simbolic al celor doi simbolişti. Trăind într-o lume de sfârşit de secol, George Bacovia şi Ion Minulescu integrează în imaginarul poetic dominanta tanatică, propunând divagaţii unice pe această temă a trecerii timpului şi a rostului în lume. Omului din universul bacovian şi minulescian nu-i rămâne decât să constate această curgere tanatică a timpului, clipa fiind cea de-a doua faţă a timpului, opusă eternului. Ne bucurăm că autoarea a ales să îşi lanseze acest volum în Cetatea Făgăraş, dedicat celor mai importanţi poeţi simbolişti al literaturii noastre, care provin din zone diferite, Moldova şi Muntenia, dar au viziuni asemănătoare, în special asupra morţii. Cartea, cred eu, este o bază de cercetare pentru toţi cei care vor să se aplece asupra simbolismului românesc, asupra morţii şi a timpului”, a precizat dr. Elena Băjenaru, directorul Muzeului ,,Valer Literat” din Cetatea Făgăraş, gazda evenimentului.

,,Din capul locului trebuie să subliniez că aceasta (cartea) nu este pur și simplu teza de doctorat cu același titlu, ci este o rescriere inspirată, și, cred, necesară literaturii române și istoriei acesteia. De altfel ea are și utilitate didactică, dar cu o precizare pentru liceeni: atunci când vor da peste paragrafe din carte mai dificile, pe care nu le înțeleg din varii motive (vârstă, clasă, capacitate de analiză și reflecție filosofică limitate sau inapetență pentru acestea etc.)  nu ar trebui să lase cartea din mână, ci, după „rețeta” Roger Penrose, să treacă pur și simplu peste acestea, lăsându-le necitite, și să lectureze mai departe doar ceea ce înțeleg! Vor avea numai de câștigat. Maria Racu are o reală apetență pentru filosofare, în speță, pentru genul hermeneutic. Din perspectiva acesteia discursul autoarei este riguros ancorat în spații criticii de interpretare oferind un cod literar care explică în bună măsură estetica poetică a celor doi poeți simboliști. Tradițional, dar nu doar tradițional, pe cei doi poeți îi separă multe lucruri, mult mai multe decât cele care-i apropie”, a apreciat scriitorul Cornel Teulea.

,,Revenirea la valorile clasice ale unei literaturi este, fără îndoială, dovadă de curaj şi de tenacitate din partea unui autor. De curaj, pentru că astăzi se citeşte puţin, iar poezie – şi mai puţin. De tenacitate, pentru că a mai spune noutăţi astăzi despre Bacovia şi Minulescu, valori consacrate ale poeziei româneşti interbelice, pare dificil”, a spus prof. dr. Gabriel Angelescu.

(Cristina Cornilă)




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.