O mânăstire din Ţara Făgăraşului, aflată foarte aproape de munte, este vizitată tot mereu de urşi. Animalele vin din pădure până aproape de intrarea în biserica mânăstirii. Se întâmplă asta chiar şi în miezul zilei. Mânăstirea, cu o obşte de doar trei călugări, vrea să construiască un gard împrejmuitor pentru siguranţa turiştilor şi a vieţuitorilor acesteia.
Schitul cu hramul ,,Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul” se află în zona turistică de la Breaza, comuna Lisa, jud. Braşov. Distanţa din sat şi până la mânăstire este de 5 kilometri, distanţă care se parcurge pe un drum proaspăt asfaltat. Mânăstirea se află practic la polalele muntelui, aşa că animalele sălbatice sunt ceva obişnuit prin preajma lăcaşului de cult.
,,Într-una din zile am fost vizitaţi de 5 urşi. Urşii vin din pădure fie să caute hrană, fie doar în tranzit. Îi vedem pe aici şi ziua în amiaza mare. Este necesar să construim un gard împrejumitor, cu rol de protecţie, chiar dacă vom face această lucrare în mod etapizat din lipsa fondurilor”, precizează părintele stareţ Ambrozie Duţă.
Venitul mânăstirii nu permite realizarea acestui lucrări momentan. Credincioşii, donatorii şi cei care doresc să sprijine în orice fel această iniţiativă de împrejmuire a schitului de la Breaza sunt rugaţi să ia legătura cu părintele stareţ sau să meargă la faţa locului.
Lăcaşul de cult are moaşte de la cei mai importanţi sfinţi
Mânăstirea a fost ridicată după 1990 cu sprijinul preotului din sat, Ioan Năftănăilă, şi al fiului acestuia, medicul stomatolog Eugen Năftănăilă. Până în 2006 aici nu a existat efectiv viaţă monahală. Astăzi obştea ei este constituită din 3 călugări, care duc mai departe tradiţia monhală în aceste locuri. Părintele stareţ Ambrozie Duţă a venit şi el tot atunci din zona Prahovei.
În vechime, aici au existat trei mânăstiri: două de călugări mai sus de actualul schit, şi una de măicuţe mai jos. Locurile unde au existat poartă următoarele denumiri: La Chilii, La Poiană şi la Fântâniţă. Existenţa lor a încetat în 1761, când generalul asutriac Bukow a primit ordin de la Împărătească Maria Tereza să distrugă lăcaşurile de cult ortodoxe din Transilvania, care atunci făcea parte din imperiu, pentru ca locuitorii acestor locuri să adopte religia greco-catolică a imperiului. Aproximativ 150 de lăcaşuri au fost distruse cu tunul sau incendiate.
În micuţa şi cocheta biserică a schitului există o colecţie impresionantă de moaşte, aparţinând unora dintre cei mai cunoscuţi sfinţi ai creştinismului: Sfântul Nectarie de la Eghina, Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, Sfântul Mucenic Mina, Sfântul Apostol Andrei. Tot aici se găseşte şi un mic fragment din Brâul Maicii Domnuui.
Sfânta din biserică îmbrăcată în costum popular românesc
Interiorul bisericii este unul primitor şi impresionează printr-o pictură în culorii vii, care se vede că are doar câţiva ani vechime. De departe, imaginea care sare cel mai mult în ochi este cea a Sfintei Filofteia care poartă veşminte tradiţionale din zona aceasta a ţării.
,,Biserica a fost pictată de Ţolea Nicolae, pictor din Mediaş. Despre Sfânta Filofteia îmbrăcată în costum popular românesc pot spune că a fost o decizie comună pe care am luat-o toţi cei care am fost implicaţi la vremea respectivă, împreună cu ÎPS Laurenţiu Streza”, explică stareţul Ambrozie Duţă.
Sfânta Filofteia este îmbrăcată cu o ie cu alb şi negru, din zona Făgăraşului, cu un pieptar negru, fustă plisată şi catrinţe negre, iar la mijloc este înfăşurată cu un brâu în culorile României.
Schitul este dotat cu un atelier de tâmplărie, în care se confecţionează mobiler cu specific bisericesc, cum ar fi stranele din lăcaşurile de cult. Dar, pentru că obştea monahală este foarte mică şi pentru că la mânăstiri vin din ce în ce mai puţini oameni care să ajute benevol, acest atelier nu poate confecţiona la adevărata sa capacitate.
(Cristina Cornilă)
