Adina Pop in Austria

Pe Adina Pop o cunosc de mulţi ani. Mi-a fost colegă în redacţiile prin care am trecut de-a lungul vremii. Absoventă a Facultăţii de Litere şi a Facultăţii de Teologie a Universităţii sibiene ,,Lucian Blaga”, precum şi a unui program de masterat în Teologie, Adina obişnuia să scrie materialele religioase din presa locală. În paralel, lucra în învăţământ. Până într-o zi, în care s-a hotărât să renunţe la viaţa şi job-urile din România şi să plece la muncă în străinătate. După ani întregi de profesorat, s-a gândit într-o singură noapte să plece într-o ţară vorbitoare de germană – deşi nu ştia o boabă – şi să o ia de la zero.

Şi chiar aşa s-a şi întâmplat. Adina şi-a încheiat socotelile cu catedra, o meserie la care se pricepea, a plecat în Austria şi s-a angajat în industria hotelieră. A început de la baza piramidei profesionale, lucrând la curăţenie, ca mai apoi să ajungă la muzeul naţional de faună şi floră al Austriei, acolo unde am găsit-o astăzi.

Făgărăşeanca de 36 de ani locuieşte în celebra zonă turistică Kaprun – Zell Am See din landul Salzburg, vorbeşte germana la fel de fluent ca limba sa natală, s-a adaptat culturii şi mentalităţii austriece ca şi cum ar fi de acolo şi recunoaşte că, deşi n-a mai mâncat o sarma de nu mai ţine minte câţi ani, nici nu-i duce dorul.

Regiunea austriacă, care o ,,găzduieşte” de 7 ani pe românca noastră, este renumită pentru obiectivele turistice cu care a fost înzestrată de natură sau create de mâna omului. Multe dintre activităţile din domeniul turistic de aici sunt specifice sezonului de iarnă, aşa că am găsit momentul cel mai bun pentru a lua legătura cu Adina şi a afla despre o potenţială destinaţie de vacanţă în această iarnă destul de aproape de România.

Program de lucru de 12 ore/zi

Am căutat-o pe fosta mea colegă chiar de Ziua Naţională a Austriei, 26 octombrie, ziua în care avea liber de la muncă. S-a potrivit mănuşă, căci altminteri nu ar fi avut timp să-mi astâmpere curiozităţile. Lucrează 12 ore pe zi, însă nu s-a plâns pe parcursul discuţiei nici măcar o clipă de asta. Deduc una din două posibilităţi: fie noi, românii, suntem extrem de muncitori, fie efortul depus la serviciu în Austria este răsplătit financiar cum se cuvine.

,,Eu sunt angajată la Muzeul Ferienregion Nationalpark Hohe Tauern, un muzeu de faună şi floră care funcţionează sub patronajului statului. Astăzi sunt mulţumită de locul de muncă, dar recunosc că mi-a fost greu la început, cu 7 ani în urmă, când am venit în Austria. Nu ştiam să zic nici ,,bună ziua” pe germană. Am luat totul de la capăt, m-am riscat. Dar s-a dovedit a fi o decizie înţeleaptă. În zona în care locuiesc eu nu sunt mulţi români stabiliţi aici, probabil din cauza climei. Este o zonă montană, iar vara, dacă prinzi o zi cu 25 de grade, trebuie să profiţi la maxim de ea. Însă întâlnesc foarte mulţi români veniţi ca turişti. Am lucrat la un hotel de patru stele şi pot să îţi spun că cei mai mulţi dintre cei care se cazau aici erau români”, îşi începe Adina povestea austriacă.

Pe lângă jobul de la muzeu, de câteva zile Adina a încheiat şi un contract cu o şcoală românească din Salzburg, prin care o dată  pe lună este translator pentru copiii care nu se descurcă în limba germană.

Ca să urce pe scările piramidei profesionale, Adina s-a întors pe băncile şcolii. A făcut două cursuri de limba germană, plătite de statul austriac şi finalizate cu examene. Pentru un al treilea curs a fost auto-didact şi l-a făcut singură acasă, promovat apoi tot cu un examen. Acum, din exces de fost dascăl,urmează un al patrulea, pentru care îşi este tot propriul profesor, şi care va atesta la final dobândirea unui limbaj ştiinţific în limba lui Mozart.

În Austria se dau 14 salarii pe an

Vine luna decembrie şi Adina, ca angajat al unei instituţii de stat, va lua un salariu dublu. ,,Cei care lucrează cu contract pe perioadă

In Praga cu colegii – excursia platita de firma

nedeterminată au două luni pe an în care primesc salarii duble: iulie şi decembrie. Aşa este în Austria! Mai mult decât atât, o dată pe an firma plăteşte şi concediile angajaţilor. Colegii mei şi cu mine, de exemplu, am fost anul acesta câteva zile în Praga, în luna aprilie, într-o excursie achitată de firmă. De Crăciun, în cadrul unei petreceri, vom primi cadouri. Concediul este de 5 săptămâni pe an”, îmi enumeră Adina beneficiile locului său de muncă.

Ştie, însă, că pentru acest loc de muncă a făcut multe sacrificii şi chiar face şi în continuare, dacă ne gândim că lucrează de luni până joi, de la 9.00 dimineaţa la 21.00 seara. Din fericire, vinerea este o zi mai scurtă, aşa că îşi face din timp planuri pentru drumeţii, căci, slavă Domnului, are de unde alege obiective!

Muzeul în care lucrează este deosebit de aglomerat în perioada verii. În lunile mai – septembrie, pragurile muzeului sunt trecute de circa 3.000 – 4.000 de plătitori de bilet pe zi.

Ce poţi face în Kaprun

Ghetarul din Kaprun – 3029 m

Nu degeaba a ales Adina să locuiască şi să muncească în această zonă de altitudine a Austriei. După ce mă pune la curent cu viaţa şi profesia sa, se lansează în discuţii turistice cu un aşa elan, de zici că este angajată a Ministerului de Turism austriac!

,,Oraşul Kaprun este la o altitudine de 906 metri. Toată zona adiacentă oraşului este o superbă staţiune montantă. Aici este un gheţar pe care se schiază chiar şi în timpul verii, până la jumătatea lunii iulie. Se numeşte Kitzsteinhorn şi se află la o înălţime de 3.029 metri, fiind cel mai mare gheţar din ,,Top of Salzburg”. Pot spune că zona este destul de scumpă. De pildă, o cartelă de o zi pentru telecabină costă 50 de euro, în contextul în care în restul ţării acestea se vând cu 30 – 35 de euro. Totuşi, în februarie este plin de români care vin la schiat, când prin alte locuri aproape că este terminat sezonul”, spune făgărăşeanca.

Tot în Kaprun aflu că este şi cel mai mare baraj construit de Hitler cu ajutorul deţinuţilor din al Doilea Război Mondial. Din punct de vedere al sacirificiilor umane, se aseamănă cu Canalul Dunăre – Marea Neagră. Dacă vreţi să îl vizitaţi, căutaţi-l sub denumirea de Stausee Mooserboden-Kaprun. Mulţi dintre cei care au lucrat acolo şi-au pierdut viaţa în timpul excavaţiilor, aşa că au fost îngropaţi la baraj şi s-a trunat ciment peste ei.

Ghetarul din Kaprun – 3029 m

Barajul construit de Hitler

Barajul construit de Hitler

Cea mai lungă pârtie de sanie din lume

După ce aţi isprăvit cu obiectivele Kaprunului, dacă vă duc paşii la iarnă pe aici, căutaţi şi prin împrejurimi. ,,La 30 de km de Kaprun se află cea mai lungă pârtie de sanie din lume. Are 14 km şi ca să ajungi la ea trebuie să urci cu telecabina un sfert de ceas, până la altitudinea de

pârtia de sanie lunga de 14 km

2.450 metri. Coborârea este spectaculoasă pentru că durează între 45 de minute şi o oră şi jumătate, în funcţie de ce sanie alegi să închiriezi. Localitatea se numeşte Bramberg Am Wildkogel, iar o cartelă de urcare cu telecabina pentru o zi întreagă era anul trecut 21 de euro. Pe încercate, pot să îţi spun că de cartela aia ai timp să faci cam 5 urcări şi coborâri pe zi, dacă vrei să beneficiezi la maxim de pârtia de sanie. Dacă eşti mai comod, te poţi opri la

Cascada de la Krimml – cea mai mare din Europa

restaurantul amenajat pe la jumătatea pârtiei”, îmi spune făgărăşeanca.

Şi, de parcă n-ar fi de ajuns, Adina continuă să mai găsească şi alte locuri de văzut: ,,la 40 de km de Kaprun este cea mai mare cascadă din Europa – Krimmler Wasserfalle, cu o cădere de apă de 400 de metri. Tot cam pe la 40 de km de Kaprun se găseşte şi cel mai înalt vârf muntos din Alpii austrieci, Grosglockner Hochhalpenstrase, care de fapt este o şosea şerpuită ce ajunge până la altitudinea de 3.798 de metri, fiind asemănătoare cu Transfăgărăşeanul. Se ajunge în vârful muntelui numai cu maşina şi nu sunt pârtii de schi acolo pentru că zona este o rezervaţie naturală. Se vizitează din mai până în octombrie, căci iarna stratul de zăpadă poate ajunge şi la 13 metri. Şoseaua e taxabilă: 35 de euro/maşină, 25 de euro/motor.”

Fosta mea colegă continuă să mă uimească şi îmi spune că la vreo 50 km de Kaprun se află şi cea mai mare peşteră de gheaţă din lume, Eisriesen Welt, care se mândreşte cu o lungime de 43 de km, dar din care se pot vizita doar vreo 7 km. Iar, dacă tot aţi mai vrea să vizitaţi ceva, daţi o fugă şi până la Salzburg, oraşul lui Mozart.

Soseaua de la 3798 de metri

la 3798 de metri

cea mai mare pestera de gheata din lume

Cea mai mare pestera de gheata din lume

,,România este în Uniunea Europeană?”

Printre atâtea minunăţii de făcut şi de văzut în zona Kaprunului, nu e de mirare că Adina Pop şi-a înlăturat din minte gândul de a se mai întoarce acasă: ,,Nu mai plănuiesc să mă întorc în România prea curând; poate la pensie! Aici am o uşă deschisă oriunde mă duc. Mi-am făcut prieteni şi mă simt ca acasă. Familia mea vine o dată pe an să mă viziteze, iar eu vin în concediu acasă cam tot anual. Nu pot să spun că îmi e dor de ceva anume românesc, cred că nici de bucătăria noastră tradiţională. E drept că n-am mai mâncat o sarma de nu mai ţin minte câţi ani, dar nici nu-i duc neapărat dorul! Românii nu sunt priviţi cu scepticism aici. Nu a contat pe la niciun loc de muncă faptul că vin din România. Singura întrebare care mi se adresează în legătură cu ţara mea este dacă România e în Uniunea Europeană şi asta îi interesează pe angajatori numai din punct de vedere al actelor pentru angajare”.

Adina este un exemplu de succes în rândul celor care şi-au căutat viitorul peste hotare. Singurul copil al familiei, dintr-o mamă originară din Breaza şi un tată născut la Dridif, Adina a părăsit Făgăraşul şi meseria de dascăl pentru Austria şi meseria de funcţionar la muzeu. Recunoaşte însă că vorbeşte frumos de ţara natală în ţara adoptivă, îi laudă oamenii şi locurile şi se mândreşte că este româncă.

(Cristina Cornilă)