Pentru că avem multe de spus!

.

A doua şansă! O făgărăşeancă a deschis un centru pentru copiii cu nevoi speciale la Braşov


ralucaFăgărăşeanca Raluca Stoia, împreună cu alte două tinere, a deschis la Braşov un centru de recuperare pentru copiii cu nevoie speciale! Centrul Dicta, pentru copiii cu dizabilităţi, vine în sprijinul copiilor ce prezintă tulburări de dezvoltare, dar şi în sprijinul familiilor acestora.

O tânără ambiţioasă, cu un proiect solid şi cu un vis împărtăşit şi de alte două prietene: acela de a ajuta copiii cu nevoi speciale. Raluca Stoia (fostă Ţucanu) este o făgărăşeancă stabilită de mulţi ani la Braşov. Acolo a făcut facultatea, masterul şi tot acolo s-a şi angajat ca profesoară, o dorinţă de-a ei din copilărie.

„De mic copil mi-am dorit să devin profesoară. Poate şi pentru că mama mea are aceeaşi meserie frumoasă. Am ales să urmez cursurile Facultăţii de Limbi moderne aplicate la Universitatea Transilvania din Braşov. În anul II am decis că aş vrea să descopăr mai multe despre oameni şi societatea în care trăim, aşa că m-am înscris la cursurile Facultăţii de Sociologie. Apoi am urmat masterul în resurse umane. Primul meu loc de muncă a fost, ce crezi? Profesoară de limba engleză, dorinţa mea din copilărie. Şi de atunci am mers pe drumul acesta, cu mici pauze, când am lucrat într-o companie multinaţională ca şi traducător. Dar interacţiunea cu oamenii îmi lipsea, aşa că m-am întors în învăţământ“, povesteşte Raluca.

Asociaţia Dicta – dizabilitatea nu înseamnă defect!

În perioada în care Raluca a lucrat ca şi traducător, le-a cunoscut pe Bianca şi Anca.

„Anca era cea care are un copil cu nevoi speciale. Aşa că toate trei ne-am gândit să facem ceva în privinţa asta. Să ajutăm, să ne implicăm. De fapt, să o ajutăm în primul rând pe ea. Încerca să găsească răspunsul la întrebarea: de ce copilul meu? O întrebare destul de grea, la care, împreună, am încercat să aflăm răspunsul“, povesteşte Raluca. Aşa s-a născut Asociaţia Dicta. O iniţiativă lăudabilă, care a prins imediat contur. Raluca recunoaşte că a fost destul de greu la început. Au avut multe hârtii de completat, au avut nevoie de multe autorizaţii de funcţionare. Dar tot efortul a fost cu folos. În luna mai 2014, Asociaţia Dicta îşi deschidea porţile. Timid la început, cu doar cinci copii şi doi angajaţi. Acum, însă, au ajuns să aibă 30 de copii, cinci angajaţi şi multe sponsorizări de la oameni cu suflet. „Am pornit doar cu două arme, dorinţa de a ajuta şi sprijinul familiilor noastre. Începutul a fost greu. Am făcut totul singure, aşa cum ne-am priceput. Am investit toţi banii noştri de zile negre în acest proiect“.

Un prieten le-a ajutat în campania de promovare. Sălile de terapie le-au amenajat din donaţii, jucăriile le-au adus de acasă. Singure au învăţat să se organizeze, să cunoască aspectele legale. „Am vrut să dăm o şansă şi tinerilor dornici să se implice şi să crească alături de noi. Aşa că am pornit cu trei psihoterapeuţi, pe care îi avem şi astăzi alături de noi. Au înţeles de la început că cea mai mare satisfacţie nu este cea financiară, ci aprecierea părinţilor care, cu lacrimi în ochi îşi exprimă mulţumirea pentru tot ce s-a făcut pentru ei. Am întâlnit şi oameni cu suflet mare, care s-au implicat şi s-au alăturat cauzei noastre, prin diferite sponsorizări şi donaţii“.

Şi multe firme au dat o mână de ajutor, au înţeles că pot direcţiona 20% din venitul companiei către ONG şi astfel sunt scutite de la plata impozitului pentru această sumă. Dar şi persoanele fizice s-au mobilizat în ajutorarea Asociaţiei Dicta şi au direcţionat cei 2% din impozit. Pentru cele 3 tinere acest ajutor a însemnat foarte mult. Chiar şi aşa, au fost momente când au vrut să renunţe la întregul proiect. „Au fost momente când nu mai credeam că ajungem la liman. Fondurile se sfârşiseră, iar cheltuielile nu le mai puteam suporta. De fiecare dată ne-am gândit la copii, la familiile lor, şi atunci am continuat cu speranţă“, explică Raluca.

Concurs de talente. Câștigătorul va pleca cu 1.000 de lei

La început, terapiile folosite la Asociaţia Dicta au fost de logopedie, terapie comportamentală, Terapia Aba, terapia prin joc şi au fost înscrişi 5 copii.

„Cinci copii speciali, care acum sunt mai bine, se simt mai bine, au făcut progrese. Tocmai de aceea am avut încredere în noi şi am mers mai departe. Lumea a auzit de centrul nostru şi acum avem înscrişi 30 de copii“. 30 de copii care fac terapii de logopedie, cognitiv comportamentală, prin joc şi dramaterapie, Aba, prin muzică şi dans, psiho-motrică, prin horticultură, 3C. 30 de copii cu probleme de vorbire, Sindromul Down, autism. „Ei trebuie să ştie că nu sunt singuri. Îi putem ajuta, putem sta de vorbă cu ei. Trebuie să se ştie că nu doar copiii cu aceste probleme pot veni la noi. Sunt copii care au probleme de comunicare, care sunt prea timizi, care nu îşi pot exprima sentimentele şi trăirile. Şi, prin noi, pot să se exprime, prin terapiile pe care le oferim“, mai explică Raluca. Tot pentru ajutorarea copiilor, cele trei tinere au organizat mai multe evenimente caritabile.

„Am avut evenimente caritabile, de strângere de fonduri, concerte caritabile. Cu banii strânşi am achiziționat materiale pentru centrul nostru și am plătit utilitățile și salariile. Acum ne-am hotărât să organizăm în perioada următoare un concurs de talente. Un fel de Românii au talent, dar la nivel de Braşov. Evenimentul va avea loc pe 12 decembrie, iar cel mai talentat din cei talentaţi va primi 1.000 de lei!“.

Filială la Sibiu

Doar în Braşov sunt peste 1.000 de copii cu dizabilităţi. Copii care au mare nevoie de ajutor. Asociaţia Dicta nu este singurul centru de acest fel din Braşov, dar este singurul care şi-a deschis, de curând, o filială la Sibiu. „Am vrut să avem o arie mai mare de acoperire. De aceea am ales să deschid la Braşov şi Sibiu, şi nu la Făgăraş. La Sibiu am deschis de puţin timp, aşteptăm şi acolo înscrieri, doritorii pot intra pe site-ul nostru, www.dicta.ro şi acolo găsesc informaţii despre cum ne pot găsi, cum pot veni la noi. Ştii care este, de fapt, scopul nostru? Să ajutăm copiii, dar să ajutăm şi familiile lor să nu mai plătească pentru aceste terapii. Avem nevoie de sponsorizări, de donaţii pentru ca noi să ne putem acoperi cheltuielile lunare şi astfel şedinţele de terapie să fie făcute fără bani. S-a putut face acest lucru la un moment dat, am avut o finanţare din Elveţia şi timp de două luni părinţii nu au plătit. Costul unei şedinţe este de 30 de lei“.

Aşadar, se poate. Prin voinţă, prin compasiune, prin înţelegere, se poate. Se poate ajuta ca şi aceşti copii să aibă o viaţă normală. O viaţă fără griji, să poată zâmbi, să se joace liberi, să aibă tot mai puţin nevoie de sprijinul părinţilor, să devină şi ei stâlpi ai societăţii. Şi noi îi putem ajuta. Putem direcţiona cei 2% din impozitul pe venit Asociaţiei Dicta, ca şi persoane fizice. Putem face o schimbare!

(Alina ROMAN)




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *