În urmă cu doi ani eram cu ochii și urechile ciulite la televizor, la emisiunea „Vocea României“, și îi țineam pumnii. Știam că este un făgărășean de-al nostru, tare talentat, și voiam să ajungă cât mai departe în concurs. Să îl câștige, să devină cunoscut la nivel naținal. Din păcate, nu a câștigat concursul, dar cu siguranță a lăsat o impresie bună milioanelor de telespectatori și miilor de făgărășeni. De atunci, tânărul Mihai Farkaș a urcat vertiginos pe culmile succesului, iar cariera lui muzicală este doar la început de drum.

Fan Bob Marley

Mihai Farkaș este fan Bob Marley, iubește filmul Matrix și și-ar dori o colaborare cu Damian Marley, fiul cel mai mic al legendei muzicii reggae. Crede că muzica românească de azi e făcută să controleze masele. Spune că nu mai există suflet și pasiune, principalele trăsături pe care un artist ar trebui să le aibă. Are 23 de ani, o carieră promițătoare în față și mulți fani. Însă cariera lui muzicală a început de mic copil. A moștenit talentul de la tatăl său.

„Încă de la 2 ani, tata, în loc să-mi citească povești, mi le cânta. Eram tot un zâmbet, iar mama a fost cea care a alimentat totul. De la 9 ani, repetam și cântam tot ce auzeam, ca un papagal. Nu aveam puterea de acum, dar în schimb aveam o dorință: să fac ceea ce-mi place pentru totul restul vieții“, mărturisește Mihai.

Iar dorința lui a fost să cânte și să ajungă să fie ascultat la posturile de muzică din țară. Ceea ce s-a și întâmplat anul trecut, când și-a lansat prima piesă, „All my people“. Și pentru că este fan Bob Marley, melodia e pe  ritmuri reggae. Lucru ce, surprinzător, a avut priză la public. Asta în condițiile în care tineretul se îndreaptă, de regulă, spre un alt gen de muzică, mai aproape de timpurile noastre.

„Pe Bob Marley l-am cunoscut într-un documentar. Nu eram fan al muzicii reggae. Mi-a plăcut ce a vrut să promoveze. Pe atunci, eram în primul an de facultate și eram într-o stare de„ tranziție“, ca să zic așa. Mă săturasem de multe lucruri pe care le făceam și voiam o schimbare. Când l-am descoperit, când am citit despre el, despre ce oferea oamenilor, despre faptul că a împiedicat multe războaie, despre mesajul de pace pe care îl promova și despre cum muzica lui te „ridică“ deasupra realității, nu am putut să nu-l „primesc“ în sufletul meu. Pot spune că i-am asimilat doctrina și că exact același lucru vreau să îl fac și eu. Să îi bucur pe oameni“.

A încercat, în adolescență, să cânte la pian și chitară. A și studiat instrumentele o perioadă de timp, după care s-a lăsat. „Pe atunci nu voiam să cânt la un instrument, eram prea ocupat să cânt cu vocea. La acele ore de studiu, la care m-a dat tata, ceva se prinsese de mine, ceva ce după un timp avea să iasă la suprafață. Pe atunci, în acei ani de nebunie adolescentină, ascultam toate genurile posibile. Dar cele care și-au lăsat amprenta sunt reggae, hip-hop și jazz“.

Viața, ca un cântec

I-a plăcut de mic copil să cânte, mai ales că îl urmărise pe tatăl lui de nenumărate ori în timp ce cânta, la diferite evenimente si manifestări. Ca mulți alți copii, și-a exersat talentul în fața oglinzii, timid. Prima experiență pe scenă, însă, a fost o cu totul altă poveste.

„Prima experiență pe scenă a fost… exact așa ca atunci când faci un lucru pentru prima dată. Sunt unul din oamenii care cred în destinul pe care și-l croiesc singuri. Când am luat microfonul în mână, am simțit că am fost la locul potrivit, la momentul potrivit. Trebuia să încep de undeva, așa că, dacă asta mi-am dorit, asta trebuia să fac. Prima experiență a fost la Sibiu. Mi-am spus că orice ar fi, trebuie să merg înainte. De atunci, tot așa am ținut-o! Baza muzicală am învățat-o de la profesori, în rest am fost autodidact, atât la instrumente, cât și vocal. Aveam o perioadă în care tot ce făceam ziua era să ascult muzică, să beau apă, să fac vocalize și să-mi spun că dacă trece o zi fără să fac ceva pentru mine, nu o să rușesc. Repetam de frică uneori“, povestește artistul.

Iar dacă primul pas important a fost făcut, acela de a cânta pe scenă, Mihai s-a gândit că sosise momentul să își facă și o trupă a sa. „Am avut mai multe trupe, recunosc. Cum a început totul? Simplu. Prima trupă eu am adunat-o, pentru că vroiam să am activitate muzicală. Pe atunci nu știam ce înseamnă lucrul acesta. Să cânți cu o trupă e mult diferit, față de situațiile când o faci  cu negativ (acompaniat de o bandă înregistrată). Cunoșteam niște băieți talentați din oraș și am zis „hai să facem o încercare !“. Genul pe care îl cântam era rock și au fost câteva luni bune de distracție, am cântat pe la diferite evenimente. A doua trupă pe care am format-o a durat ceva mai mult și a fost una din cele mai tari experiențe pe care le-am trăit până acum. Totul, însă, s-a terminat când am plecat la București“.

Și pentru că devenise deja cunoscut, cel puțin la nivel local, Mihai își petrecea multe seri tot cu microfonul în mână și tot în fața publicului, într-un cunoscut pub din Făgăraș, acolo unde se făcea și karaoke. Iar publicul l-a îndrăgit din prima clipă.

„Am cântat mult și acolo, am avut multe seri de karaoke, dar am avut și câteva concerte. Publicul din Făgăraș m-a îndrăgit tot timpul, iar eu am știut și ce piese să cânt, știam ce le place făgărășenilor. Între mine și locul natal va exista tot timpul o legătură, inclusiv cu oamenii de aici. Publicul, repet, este minunat“, mai spune Mihai.

De la Făgăraș la București

Pe lângă multele concerte pe care le avea cu băieții din trupe, Mihai a avut și colaborări cu făgărășeni la fel de talentați. Cchiar dacă el se axase, cel puțin la început, pe muzică rock, colaborările pe care le-a avut au fost cu tineri care cântau hip-hop.

„Am avut colaborări cu băieții din trupa Paradox. Aici era în perioada în care mă săturasem să cânt piese din repertoriul internațional și am vrut să văd dacă pot să creez muzică, versuri. După Paradox, am colaborat cu Carappace, tot din Făgăraș. Colaborările m-au făcut să-mi dau seama de niște lucruri pe care nu le puteam afla din altă parte. Călătoria face totul“.

Iar călătoria lui l-a purtat și pe la București, la Vocea României, în 2013. Se hotărâse cu o săptămână înainte să participe la acest concurs.

 „Am vrut să încerc. Am zis că dacă vreau să rămân în domeniul muzical, trebuie măcar o dată să încerc și acest lucru. Pentru experiență. M-am împrietenit repede cu toată lumea de acolo, dar nu a fost ușor. Era una dintre primele mele ieșiri în „lumea mare“. Nu eram însă pregătit pentru ce a fost. Și nu mă refer aici la punctul de vedere muzical. A fost, însă, una din cele mai intense experiențe. E greu să spun ce am simțit pe scenă. Juriul a fost OK, toată lumea a fost primitoare. Încrederea eu mi-am insuflat-o“.

De la „Vocea României“ a trecut și la „X Factor“. Aici, însă, nu a dorit să meargă mai departe în concurs, cu toate că fusese admis de juriu.

„M-am dus la preselecții, dar apoi mi-am dat seama că nu mai are rost să mai rămân la emisiune, chiar dacă fusesem admis. Nu vroiam să mai repet experiența dezamăgitoare, din punctul meu de vedere, de la Vocea României. Nu aveam cum să plec din emisiune, dacă nu îmi susțineam punctul de vedere. Dacă vroiai să treci mai departe în concurs, trebuia să taci, iar eu nu am vrut acest lucru. Mi s-a spus să cânt două piese, dar Horia Brenciu nu a mai vrut asta. Să fi fost oare destin ceea ce mi s-a întâmplat? Oare din cauză că nu mi-am mai dorit să rămân la emisiune, am ajuns să fiu cunoscut de o țară întreaga? Nu voi afla niciodată acest lucru. În schimb, sunt recunoscător pentru fiecare eșec și fiecare succes. Inclusiv în  modul în care m-am exprimat la acea emisiune“.

De la Mihai Farkaș, la Ja’Mike

Mulți artiști cunoscuți, fie ei muzicieni, actori, au ales să aibă un nume de scenă diferit de numele lor real. Probabil pentru a avea mai multă rezonanță, sau pentru a fi mai ușor de reținut de către fani. La fel s-a întâmplat și cu Mihai. Dar nu de la început și-a ales numele de scenă Ja’Mike. Spune că e  nehotărât în această privință, tocmai de aceea primul nume de scenă pe care l-a avut a fost Mishu B.

„Momentan nu am o identitate muzicală. Mishu B a fost un proiect underground, un proiect făcut în fugă. Ja’Mike, în schimb, e cu totul altă poveste. Am avut alte nume, deoarece sunt un nehotărât. Astăzi vreau asta, mâine vreau altceva. Viața se schimbă așa de repede și orice schimbare îți poate afecta totul, inclusiv munca. Am învățat că orice furtună trece, așa că următorul proiect nu va mai suferi la fel ca celelalte. Tind să cred că aceste schimbări au fost necesare ca să ajung la nivelul mult dorit și visat“.

Chiar și așa, fanii îl știu acum sub numele de Ja’Mike, un proiect ce a început anul trecut, atunci când și-a lansat și primul hit și primul videoclip „All my people“, un featuring cu Bibi, o adolescentă și ea aflată pe culmile succesului, la doar 13 ani. Momentan, însă, Mihai a luat o pauză de la muzică. S-a concentrat în ultimul timp pe muncă în studioul de înregistrări, acolo unde, spune el, vrea să se regăsească, acolo unde și compune muzică. Și chiar dacă viața lui este acum în Capitală, îi este dor de Făgăraș, de familie și prieteni, așa că încearcă să ajungă aici cel puțin o dată pe lună. „Vin acasă o dată sau de două ori pe lună. Îmi e dor de Făgăraș, dar nu m-aș reîntoarce aici. Dacă ar fi să plec, aș pleca în afara țării. Însă nu aș schimba nimic la orașul meu natal. Este un oraș cu oameni frumoși, calzi și primitori. Este locul unde am copilărit“.

Cu toate că spune despre el că este un nehotărât, Mihai a încercat și reușit să ajungă acolo unde mulți cântăreți doar visează. La doar 23 de ani, Mihai Farkaș poate fi considerat un artist de succes, un artist cu mult potențial, de la care mai avem multe de văzut.

(Alina ROMAN)