Prima și singura monografie a satului Seliștat, comuna Șoarș, care a văzut lumina tiparului de curând, va avea o lansare publică duminică, 26 august, în căminul cultural din sat, după slujba de la biserică.
Monografia, un volum de aproape 300 de pagini la care autorul ei a lucrat mai bine de 3 ani, este prima lucrare despre comunitatea din Seliștat în limba română.
Autorul Erich Lukas, de profesie tehnician în construcții mașini automate, este un fiu al satului, născut între cele două războaie mondiale și ajuns astăzi la vârsta de 82 de ani.
,,Totul a început cu o variantă a monografiei în limba germană. Aceasta a precedat lucrarea din prezent, mult mai complexă și mai documentată decât cea dintâi. Am avut o colaborare la scrierea volumului cu prof. Elena Rotaru, un cadru didactic de la Cluj, dar originar din satul nostru, precum și cu învățătoarea din Bărcut, Mariana Uncheșel. Tehno-redactarea îi aparține Mariei Silviei Bărăgan, iar editura este ,,Negru Vodă” din Făgăraș. Am scotocit în acești 3 ani și jumătate după multe informații care păreau că s-au pierdut și am folosit inclusiv recensăminte de pe vremea Austro-Ungariei”, precizează autorul.
Seliștat, satul cu 2 sași și 100 de români
Comunitatea de altădată a Seliștatului s-a redus drastic după plecarea sașilor. Astăzi, potrivit lui Erich Lukas, mai sunt în localitate doar 2 sași și aproximativ 100 de români.
Unul dintre cei doi este chiar autorul, care are dublă cetățenie. Faptul i se datorează unei întâmplări ciudate, petrecute în timpul regimului comunist.
,,Eu m-am născut și am crescut în Seliștat. Până în anul 1949 am locuit aici, apoi am plecat la școli în Brașov. Am stat acolo și am muncit ani buni, fiind tehnician în construcții mașini automate. Datorită funcției, mai ieșeam din țară. Regimul comunist nu a văzut cu ochi buni ieșirile astea din țară, așa că, până la urmă, în 1980, am plecat cu totul în Germania. Aceste probleme politice au dus, totuși, la obținerea cetățeniei germane, așa că astăzi am două cetățenii, dar trebuie să vă spun că mă simt mai mult român! M-am întors acasă, la Seliștat, în 2008”, mărturisește Erich Lukas.
Creatorul unui muzeu impresionant
Înainte de a fi autorul acestui volum, Lukas a fost cunoscut în zona Seliștatului pentru un alt hobby cultural. A înființat un muzeu în sat, având ca temă principală Primul Război Mondial. Pentru că a adunat o sumedenie de piese timp de vreo 50 de ani și nu a avut unde să le mai păstreze în gospodăria proprie, a cumpărat o casă în mijlocul localității și a transformat-o în sediul muzeului.
Muzeul conține piese variate și se întinde în toată casa (camere, pod, beci, grădină, curte, șură etc), dar cea mai spectaculoasă colecție a sa rămâne cea de râșnițe de piper și boabe de cafea. Sunt cam 500 la număr, de toate formele, culorile și cu mecanisme diferite, adunate din cele mai vechi timpuri și până în prezent.
Cel care l-a înființat l-a gestionat cum a putut mai bine ani la rând, dar a considerat că a ajuns la momentul la care trebuie să îl doneze, cu clădire cu tot, așa că în toamna anului trecut a făcut o donație inestimabilă ca valoare către Centrul de Tineret din Seliștat, care aparține de Biserica Evanghelică Făgăraș.
Muzeul, aflat în centrul satului la numărul 60, poate fi vizitat astăzi, fie apelând la Erich Lukas (numărul 26) , fie la reprezentanții Centrului de Tineret.
(Cristina Cornilă)
