Pentru că avem multe de spus!

.

Am văzut Casa Poporului, clădirea cu cele mai multe recorduri din lume


Palatul Parlamentului, un colos al recordurilor, rămâne greu de prezentat în cuvinte. L-am vizitat cu câteva zile în urmă, dar încă mă aflu sub imperiul mirării şi al gândului că aşa ceva nu se mai poate ,,naşte” încă o dată. Nici aici şi nici în alt loc de pe Pământ. Am avut doi ghizi, unul care ne-a arătat partea din clădire în care funcţionează Senatul, altul pentru partea destinată Camerei Deputaţilor. Unul a mărturisit că încă mai numără candelabrele de când s-a angajat, celălalt că încă nu a reuşit să înveţe toată clădirea. Eu am plecat de acolo cu gândul că în mai bine de patru ore am văzut doar vreo 10% din mega-construcţia visată de Ceauşescu.

Clădirea are o suprafaţă totală utilă de 365.000 de metri pătraţi, fiind a doua din lume ca mărime după Pentagon, în ce priveşte construcţiile civile administrative. Este concepută să reziste în faţa unui cutremur de peste 8 grade pe scara Richter. Deci, cât timp am fost în vizită la Parlament, am fost în siguranţă!

Intrarea în clădire, în aripa care deserveşte Senatul, este spectaculoasă. După un sistem de securitate similar cu cel din aeroporturi, pe care nu am avut voie să-l fotografiem, ni se înfăţişează o pardoseală de marmură, cu un model inspirat de cel găsit la Cetatea Histria, acolo unde s-au descoperit primele semne ale coloniilor greceşti din ţara noastră. Mozaicul, ca desen, reprezintă oglinda tavanului de deasupra sa.

intrarea în Parlament, aripa Senatului

modelul acestui tavan este imitat pe pardoseala din marmură de sub el

Casa Poporului se scufundă cu 6 milimetri pe an. Nu într-un mod egal pe toată amprenta sa.

Scara care urcă spre etajul senatorilor este inspirată după cea de la Muzeul de Iarnă din Sankt Petersubrg (Rusia). Pentru că Ceauşescu nu înţelegea planurile arhitecţilor care îi explicau cum va arăta clădirea, totul a fost reprezentat prin machete, inclusiv această scară monumentală. Când a venit la locul construcţiei şi a vrut să încerce treptele, ele erau prea înalte sau prea joase pentru înălţimea lui, aşa că s-a luat decizia să fie refăcute. De trei ori. Cele de pe partea Camerei Deputaţilor au fost refăcute de şapte ori. Pentru că şi Elena Ceauşescu le-a încercat!

această scară a fost refăcută de 3 ori

La cel mai important etaj al clădirii se află sălile de şedinţe ale Senatului şi ale Camerei Deputaţilor.

În această clădire funcţionează mai multe instituţii: Senatul, Camera Deputaţilor, Consiliul Legislativ, Curtea Constituţională, un muzeu de artă contemporană şi departamentele de securitate: SPP, Jandarmerie, Interpol, Europol şi un departament al FBI.

Biroul preşedintelui Senatului României este cât un teren de tenis. Are 450 mp, o înălţime de 9 m, fiind iniţial conceput pentru Nicolae Ceauşescu. Era cabinetul nr. 1. Cabinetul nr. 2 este situat lângă el şi trebuia să fie al Elenei Ceauşescu, iar acum se află acolo un salon oficial pentru primirea invitaţilor. Cuplul prezidenţial nu a apucat să folosească deloc clădirea, pentru că Revoluţia a început înainte ca ea să fie terminată.

pupitrul unde preşedintele Senatului ţine conferinţele de presă se află lângă biroul său

Clădirea este una a recordurilor. Un prim record este legat de volumul clădirii. Este a doua ca volum în lume şi este cu 2% mai mare decât Piramida lui Keops din Egipt. Dacă vreodată vom ajune pe lună, o putem vedea şi de acolo. Un alt record este legat de covoare, sunt 220.000 de metri pătraţi de covor făcut din lână la Cisnădie. Covoarele au fost realizate în fabrica sibiană şi ulterior asamblate în Casa Poporului.

Cel mai mare covor din clădire a fost făcut exact în sala în care se regăseşte: în Sala Unirii. Are o suprafaţă de 1.100 mp şi este cel mai mare covor făcut dintr-o singură bucată din toată lumea. A fost ţesut în interiorul acelei săli, pentru că nu ar fi putut fi introdus gata făcut. Cântăreşte 4 tone şi este nevoie de vreo 40 de oameni ca să îl ruleze. Astfel, s-a descoperit motivul pentru care se scufundă clădirea! În Sala Unirii, Ceauşescu ar fi vrut să aterizeze cu elicopterul, aşa că a fost realizat un acoperiş retractabil din sticlă, care nu s-a folosit niciodată până acum.

Fiecare metru cub de marmură din Parlament cântăreşte între 2,5 şi 2,7 tone.

etaj I Senat

Palatul Parlamentului numără 15.000 de candelabre, în total, adică şi cele de pe tavan, şi cele de pe pereţi. Numai candelabrele mari sunt 2.500 la număr. Se folosesc becuri economice de tip led. Dacă sunt aprinse toate odată, consumul ar fi cât al unui sfert din Bucureşti. Costurile ajung la 1 milion de euro pe lună pentru întreţinere (electricitate, apă, gaz, încălzire, personal de întreţinere).

Pentru că Ceauşescu a vrut să folosească doar materiale româneşti, el a refuzat o ofertă primită din partea Cehoslovaciei legată de cristalele de Boemia. A înfiinţat fabrica de cristale de la Mediaş, unde s-au realizat 350 de tone de cristal pentru cele 15.000 de candelabre din Casa Poporului.

Toată sticla pentru această clădire, 220.000 de metri cubi, tot în fabrica de la Mediaş s-a făcut.

Cel mai mare candelabru se află în aripa Camerei Deputaţilor, cântăreşte 7 tone, este aproape la fel de mare cât circumferinţa tavanului şi 4 oameni încap în el pentru a schimba becurile.

Materialul folosit pentru decorarea ornamentelor florale din clădire este aurul de 7 karate. S-au folosit 4 kg de aur în toată clădirea.

15.000 de candelabre de diverse dimensiuni există în Casa Poporului

În Casa Poporului s-au filmat mai multe filme, printre care şi ,,Călugăriţa” (,,The Nan”).

filmul ,,The Nan” s-a filmat într-un spaţiu de sub această încăpere

Fiecare sală de şedinţe a Senatului sau Camerei Deputaţilor poartă numele unei figuri marcante din istoria României.

O încăpere minunată este Sala ,,Constantin Stere”, care poartă numele unui fost politician şi filosof român şi care astăzi este ,,gazda” membrilor Biroului Permanent al Senatului. Acesta este compus din 13 oameni: preşedintele Senatului, 4 vicepreşedinţi, 4 secretari şi 4 chestori. Însă, în jurul mesei rotunde au fost puse mai multe scaune, 48 la număr, pentru că la şedinţe participă şi alţi invitaţi de la diferite comisii, cum ar fi de la Drepturile Omului, Finanţe, Educaţie, Agricultură etc. Sala este dotată cu cabine pentru interpreţi pentru şedinţele cu temă internaţională, calculatoare, microfoane şi camere de luat vederi care filmează 360 de grade, de jur împrejurul sălii. Aici s-au desfăşurat multe dintre şedinţele de lucru în momentul în care România a deţinut preşedinţia Consiliului Uniunii Europene (ianuarie 2019 – iunie 2019).

Sala este ornată cu lemn de stejar lucrat manual, făcut exclusiv în România, la fel ca şi parchetul de pe podea.

Pereţii sunt îmbrăcaţi cu tapiţerie de mătase. Nicolae Ceauşescu a vizitat China şi când s-a întors a importat viermii de mătase. Aceştia au fost crescuţi în şcoli şi hrăniţi de copii cu frunze de dud.

 

Sala ,,Constantin Stere”

 

Sala ,,Constantin Stere” este îmbrăcată în lemne de stejar şi tapiţerii de mătase

O altă minunăţie de încăpere este Sala ,,Avram Iancu”, care este folosită pentru şedinţele Biroului Permanent al Senatului şi al Camerei Deputaţilor, adică Biroul Permanent reunit.

Sălile pot fi închiriate pentru orice fel de eveniment. De exemplu, închirierea pentru o zi a Sălii ,,Avram Iancu”, cu tot cu utilităţi, costă 3.000 de euro.

Sala ,,Avram Iancu”

închirierea acestei săli cu toate utilităţile aferente costă circa 3.000 de euro/zi

Sub Casa Poporului există două buncăre, concepute să reziste în faţa a trei bombe nucleare lansate una după alta, având o capacitate cumulată de 600 de persoane. Oamenii pot supravieţui înăuntru timp de 6 luni, în caz de necesitate.  Parlamentul bicameral al României numără 351 de deputaţi şi 136 de senatori, aşa că mai rămân şi câteva locuri libere pe lângă cei 487 de parlamentari!

Foaierul sălii de plen a Senatului este locul în care la început de mandat se întâlnesc senatorii pentru a depune jurământul. Tot atunci primesc şi cardul pentru votul electronic, cu care votează în sală. Au trei opţiuni de vot: pentru, împotrivă şi abţinere.

Şi această sală poate fi închiriată, mai ales în cazul balurilor sau evenimentelor caritabile şi culturale. Ea se mai numeşte şi ,,Sala de bal”. Sala este ornată cu coloane făcute în întregime din marmură.

Parlamentul organizează în Sala de bal un eveniment foarte mare în fiecare an în preajma Crăciunului, în care invită copiii de la şcoli şi centre de plasament pentru a cânta un colind şi a primi un cadou.

Sala de bal

Din foaierul sălii de plen am fost invitaţi la o şedinţă a Senatului. În calitate de vizitatori, am luat loc în balconul acestei săli.

Sala are o capacitate de 180 de locuri, deşi Parlamentul are numai 136 de senatori. Fiecare senator are pe pupitrul său numele şi un dispozitiv electronic cu care votează pe bază de card. În partea stângă a sălii se află prezidiul, adică locul din care este condusă şedinţa de către preşedintele Senatului împreună cu 2 secretari. În spatele prezidiului pe perete tronează emblema ţării, turnată în bronz masiv şi grea de 3 tone. Pe peretele opus se află un ceas atomic, cunoscut ca fiind cel mai precis ceas din ţară, cu o eroare de doar 2 secunde la un interval de 2000 de ani.

În Sala Senatului marmura este de culoare verde. România nu are marmură verde, iar Ceauşescu a primit-o din partea Iranului drept cadou. Ea a fost folosită în această sală după Revoluţie. Verdele reprezintă culoarea Senatului.

Sala Senatului

luminatorul din Sala Senatului

La ora actuală se foloseşte sub un sfert din toată clădirea. Interiorul nu este pe de-a-ntregul finalizat nici în ziua de azi şi nici nu poate fi folosit în totalitate deoarece clădirea nu poate obţine aviz ISU din mai multe motive: pe de o parte că nu mai există nici documente originale care ar trebui depuse conform legii, pe de altă parte pentru că multe dintre detaliile de construcţie interioară sunt diferite faţă de planurile iniţiale.

În subsolul clădirii sunt 9 niveluri despre care foarte puţină lume ştie. 6 dintre acestea sunt inundate încă de la momentul construcţiei. Celelate 3 niveluri de la subsol găzduiesc garaje şi alte încăperi pentru uz intern.

Peste nivelul 0 al Palatului Parlamentului sunt alte 9 etaje, dintre care primele trei sunt foarte înalte şi sunt substratificate, adică au şi ele, la rândul lor, câte două niveluri.

Cea mai impunătoare clădire a României s-a ridicat cu multe sacrificii umane. Mulţi dintre oamenii de pe şantier nu erau constructori de meserie, ci militari în termen sau deţinuţi. Numărul deceselor nu este cunoscut cu exactitate.

Am asistat, în aceeaşi zi, şi la o şedinţă a Camerei Deputaţilor. Având o capacitate mai mare decât cea a Senatului, aceasta poate găzdui peste 500 de oameni, de altfel şi şedinţele Camerelor reunite se ţin tot aici. Cupola cu luminator natural, în alte nuanţe decât cea de la Senat, fură toate privirile.

Sala Camerei Deputaţilor

în balconul Camerei Deputaţilor

luminatorul Camerei Deputaţilor

Prin Palatul Parlamentului se plimbă câte 3.000 de oameni pe zi: 2.000 de angajaţi şi restul vizitatori. Numărul nu include şi numărul politicienilor, când sunt şedinţe ale Camerelor.

La etajele superioare sunt birouri ale angajţilor, săli de lucru ale grupurilor parlamentare etc. Nu mai sunt spaţii atât de somptuoase, decorate cu foiţă de aur sau coloane sculpate migălos în marmură. Însă sunt încăperi impunătoare prin mărimea lor.

la acest etaj sunt biroruri ale grupurilor parlamentare

Fiecare partid politic care are peste 7 parlamentari îşi poate face grup paralamentar. Grupul este important datorită faptului că i se alocă nişte resurse materiale şi umane, altminteri parlamentarii vin cu geanta pe umăr, stau la plen sau la comisie şi pleacă înapoi pentru că nu au propriile birouri. În schimb, la grupurile parlamentare sunt angajaţi consilieri, secretare, jurişti etc. Mai multe încăperi ce comunică între ele sunt alocate câte unui grup parlamentar.

La Camera Deputaţilor structura de conducere este formată din preşedinte, 4 vicepreşedinţi, 4 secretari, 4 chestori.

La parterul clădirii, în aripa Camerei Deputaţilor, funcţionează cantina. Nu este singura, în incinta Palatului Parlamentului mai există şi un restaurant privat. Preţurile preparatelor de la cantină sunt aşa cum vă aşteptaţi, de la 4-5 lei o ciorbă, la 7 lei un şniţel cu pilaf. Cantina este modestă, prin tavan se înfiltrează apa şi vă mărturisesc că nu am văzut niciun politician să mănânce acolo.

Cantina Parlamentului

După ore bune în care nu am stat nicio clipă, am simţit că nu am văzut mare lucru din Casa Poporului, care mai are încă multe de arătat. Am ieşit din acest colos arhitectural prin aripa Camerei Deputaţilor. Am dat într-o mică grădină botanică, unde câţiva angajaţi lucrau de zor la aspectul ei.

ieşirea dinspre Camera Deputaţilor

ieşirea dinspre Camera Deputaţilor dă înspre o zonă verde

Am aşternut aceste rânduri despre clădirea simbol a României, construită de 700 de arhitecţi, cu teama că în timp voi pierde toate aceste informaţii preţioase pe care le-am adunat de la ghizii de acolo. Este o clădire unicat, dezvoltată contrar aşteptărilor, mai adâncă în subsol decât înaltă la exterior. Pentru ambiţia de a o avea, Ceauşescu a luat într-o zi hotărârea să radă de pe faţa pământului un cartier întreg din Bucureşti. 20.000 de oameni au fost mutaţi din casele lor în blocuri nou construite. Clădirea este aşezată pe un deal special ridicat, pentru a oferi vizibilitate maximă în caz de atac.

Am vizitat în 2008 clădirea Parlamentului European de la Bruxelles şi nu m-a impresionat la fel. Schele multe, sticlă cât vezi cu ochii, scări rulante, dar nici urmă de stil arhitectural. Noi, ca români, ar trebui să nu ne mai încăpem în piele de îngâmfare că avem această bijuterie arhitecturală. Nici imaginile şi nici cuvintele nu-i pot reda adevărata măreţie.

(Cristina Cornilă)







Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.